Misterul dintre paginile aurii

[Ada McNair]

Dar Ada inca se uita suspect. Nu prea ii placea sa vorbeasca cu oameni invizibili.
" Anna.. ce crezi ca ar trebui sa facem ? " intreba Ada care se uita la sora ei cu o fata speriata si incercand sa o faca sa spuna ceva pentru a scapa.
" Nu cred ca este de rau.. " spuse fata desi era cam nesigura pe ea. Dar pentru a-i face pe plac , Addei ii spuse ca nu e nimic.
" Sunt eu! Sanara! " raspunse fata care acum incepea sa se enerveaze deoarece fetele nu se prindeau , desi de 10 minute incerca sa le explice fara a da un nume, pentru siguranta lor.
" Aaa.... " spuse Ada care acum incepu sa rada, ceea ce il facu pe Mich sa se ridice de la masa lui.
" Este cineva acolo? " intreba baiatul venind cu pasi greoi si siguri. Ada si cu Anna incercau sa gaseasca un loc potrivit, in timp ce Sanara, cu o sficuire de bagheta, le facu si pe ele invizibile.
" Anna!! Nu-mi mai vad mainile!! Si nici picioarele!!! La naiba!! " spuse Ada incantata.
" Ooo da..." zise Anna care acum se uita la mainile ei in speranta sa le vada. " Ce bine! Acum pot fura toata mancarea din bucatarie fara sa ma vada nimeeeni!!! " urla Anna, incat Mich era de-a dreptul convins ca se afla cineva acolo.
" Raspunsde imediat cine esti!! " spuse baiatul care era putin ingrozit de ce avea sa vada, desi era obisnuit cu musafiri nepoftiti noaptea. "hello!!" mai spuse el , si vazand ca nimic nu se intampla, prefera sa nu mai zica nimic, si sa caute in liniste.