Je ne regrette rien

[Samantha Ravenclaw]

3 ianuarie

.Trecut-au anii.

Scotocind printr-un cufar vechi, prafuit, cu o incuietoare ruginita si cu un aspect sumbru, am descoperit unul din cei mai buni prieteni pe care-i aveam inca din copilarie. Un carnetel mic, din piele, cu scoartele cojite si cureaua din piele aproape rupta. Jurnalul meu. Scumpul meu prieten caruia ma confesam inca de cand eram de-o schioapa. Singurul lucru din lume care nu ma parasise, despre care stiam ca-mi va fi alaturi mereu.
L-am scos privindu-l cu nosltalgie, amintundu-mi de toate momentele placute ale vietii mele. De toate aventurile petrecute in vremea adolescentei, cand eram o blondina fermecatoare dupa care se tineau toti baietii din Beauxbatons.
M-am indepartat de cufar, notandu-mi in minte sa ma intorc si sa cotrobai prin el, spre a gasi noi amintiri despre viata pe care o pierdusem, pe care o aruncasem cu atata ignoranta intr-un cufar vechi si prafuit.

M-am intors in salonul gol al palatului familiei mele, privind la imprejurimile triste, si amintindu-mi de clipele tineretii, de viata pe care o avusesem inainte sa ma retrag in acest palat din centrul Parisului, de viata pe care o avusesem acum douazeci de ani...