Misterul dintre paginile aurii

[Ada McNair]

Dar Adei i se paru ciudat sa faca asta. De ce sa il pacaleasca? Noi aveam nevoie de altceva. Acum, chiar nu ne mai pasa de carte. Vroiam sa stim mai multe despre el. Ada, profitand de ocazia ca nimeni nu il cunostea, se apropie usor de baiatul cufundat in cateva maldare de carti aruncate pe biroul murdar si scorojit.
" Credeti ca ma pacalitii?" se auzi vocea baiatului dupa maldarul de carti. Dupa o sficuire de bagheta, camera redevenise doar sectorul interzis, iar Ada si celelalte erau imbracate in roba, dar cu fata unor gardieni[devoratori ai mortii].
Ada , speriata, indreptase bagheta spre el si rosti vraja care intra in mintea lui [am un lapsus acum Laughing]. Baiatul se lasa la pamant si se tinea de cap puternic.
Ada vedea din nou cum el , statea langa o alta fetita bruneta, vorbind, iar dupa scurt timp isi lua bagheta, auzindu-se in surdina "Abracadabra" .
" Cred ca este un predecesor al lui Hitler... " spuse Ada, amuzandu-se putin, dar dandu-si seama, ca deja era la scoala Mich, din moment ce invatase sa foloseasca bagheta.
Ada nu mai rezista. Iesi din mintea lui , iar Mich inca era la pamant. Anna si Sanara se apropiara de el , si si-au spus sa se reintoarca a doua seara, cand se linistesc apele. In urma lor, nu puteau sa se auda decat injuraturi si blesteme, Mich ramanand acolo , asa cum a fost mereu.
" Probabil a fost atat de destept incat s-a ascrelozat de tot " spuse Anna care deja incerca sa se gandeasca ce carti sa arunce.