Vise si ganduri

[Kim Ryan]

Afara era inca intuneric, in ciuda faptului ca soarele trebuia sa rasara. Stelele disparusera si o dara portocalie inunda cerul. Incet – incet, se putea zari o parte din portocala luminoasa de deasupra brazilor din Padurea Interzisa. Hogartsul era inca adormit, desi se parea ca nu toata lumea doarme. Din Camera de Zi a Astropufilor se auzira pasi, apoi o usa se tranti.

In dormitorul Viperinilor era o liniste mormantala. Nici Kim nu se trezise inca. Era cufundata in lumea viselor. ~Se afla in Sala Mare alaturi de prietenele ei. Din toate partile baietii se uitau la ea, iar toate fetele doreau sa discute cu Kim. Se visa cea mai populara fata din scoala.

Dupa un timp, cineva o prinse incet de umeri. Se uita in spate si il vazu pe William Connor zambind. Ceva era schimbat la infatisarea lui. Il examina cateva secunde si observa: nu avea alta freza, nici alt zambet, insa ochii lui ii sclipeau intr-un mod ciudat. Baiatul o saluta si o intreba daca nu vrea sa mearga sa se plimbe cu el. Accepta, cu gandul de a evada putin din multimea care voia sa vorbeasca cu ea.

Cei doi iesira afara, aproape insa de castel. Se tineau de mana, isi sopteau vorbe dulci si zambeau. La un moment dat, Will o saruta tandru pe Kim. Desi era placut, fata simti o usoara teama. Nu era de la fluturii din stomac. William se schimbase. Pana atunci avea un stil anume de a saruta, dar acum era cu totul altceva. Isi desprinse incet buzele de ale baiatului.~

Kim se trezi brusc. Incerca sa isi dea seama ce o trezise. Imediat, auzi niste voci, venind parca din biblioteca. Se ridica tiptil din pat, incercand sa faca cat mai putin zgomot pentru a nu le trezi pe colegele ei de casa. Isi lua roba pe ea si iesi din dormitor cu pasi marunti. Se gandi la ce sa spuna daca era prinsa furisandu-se prin Hogwarts la o ora atat de matinala. ‘M-am trezit si nu am mai putut adormi, asa ca m-am gandit sa merg la biblioteca.’ gandi ea. ‘Sau mi-am amintit ca trebuie sa-mi termin referatul la Aparare contra Magiei Negre.’

Din fericire pentru ea, coridoarele erau pustii. Mai avea cativa pasi si ajunse la biblioteca. Usa se deschise inainte ca ea sa o atinga, iar din incapere ieseau Anny Ireth Mithrandir la brat cu Deea Potter. Se uita putin surprinse la ele, dar intra in biblioteca. In afara de Mm. Pince, nu mai era nimeni acolo. Ii tranti bibliotecarei un “Buna dimineata!” si se indrepta spre un raft, la intamplare. Parea sa caute ceva, insa nici ea nu stia ce.

Privirea ii cazu pe o carte groasa, de culoare inchisa, pe cotorul cariua puteai citi cu greu “Lumea Incuiatilor”. Lua cartea de pe raft si se indrepta cu ea spre o masa libera (adica spre oricare). O fascina acest domeniu, al Incuiatilor. Dorea sa afle cat mai multe despre tehnologia pe care o folosesc, masini si mai ales sporturile lor. Deschise cartea la prima pagina. Desi avea foarte multe file, se gandi sa o ia in camera de zi. Parca citea printre randuri, cu o capacitate ridicata de perceptie a literelor si cu multa pofta de lectura.

~Capitolul I
Telefoanele mobile si fixe

Unul dintre cele mai cunoscute obiecte in lumea Incuiatilor este telefonul mobil. Acesta este folosit in special pentru a comunica cu alte persoane care utilizeaza un alt telefon, fix sau mobil, din orice colt al lumii. In ultimul timp, telefonul mobil e o adevarata unealta compacta si la indemana. Se pot face fotografii care se pot trimite prietenilor prin Bluetooth sau Infrarosu, se poate asculta muzica, exista jocuri potrivite pentru eliminarea plictiselii. Cele mai cunoscute games-uri fiind Snake, Football Games si Sudoku. Pentru a asculta muzica fara ca altcineva sa auda, s-au inventat castile audio.~

Kim isi lua ochii din carte cand usa bibliotecii se deschise din nou. De data aceasta, in incapere intra William Connor. Isi aminti visul din aceasta dimineata si se gandi ca ar fi mai bine sa se ascunda pana cand aceasta va pleca. Era insa prea tarziu s-o faca, pentru ca Will o vazue deja si se apropia cu pasi mari de fata.

“Salut! Cred ca e prima oara cand te gasesc la biblioteca!” zambi Will, stiind ca Kim nu venea prea des aici, desi ii placea aceasta atmosfera, mirosul cartilor si rafturile interminabile.
“Hey…! Dar de cand nu ai mai venit tu aici?” i-o intoarse Kim.
“M-ai prins. Si aia e…”
“~Lumea Incuiatilor~ Stii ca-mi plac chestiile astea.”

Baiatul se aseza la masa la care statea si Kim. Aceasta ii privi ochii, gandindu-se ca ar putea vedea sclipirea din vis, dar ochii lui erau la fel de senini ca intotdeauna. Chiar nu-si aminti sa se mai fi intalnit vreodata in acest loc. Urma un moment de tacere, de parca nimeni nu voia sa distruga farmecul tacerii. Se uitau lung unul la altul, fiecare admirand trasaturile frumoase ale celuilalt.

“Ne jucam aruncatul cu privirea?” glumi Kim.
“Mie imi place…”
“Hei voi! Mai incet! Sunteti singuri in toata biblioteca si nu puteti pastra putin linistea?!” tuna Mm. Pince, dupa care lui Kim ii scapa o injuratura soptita, dar pe care nu avea cum s-o auda nimeni.
“Ce-ar fi sa mergem de aici? Sau ai venit sa-ti faci vre-un referat?” rosti fata.
“Am venit sa caut o carte… nu aveam ce face. Dar hai sa mergem sa luam micul dejun. Cred ca ti-e foame.” raspunse William imediat.

Kim aproba din cap. Nu ii era foame, era lihnita! Isi puse cartea <<Lumea Incuiatilor>> in ghiozdan si pleca spre Sala Mare de mana cu Will. O parte din ea se bucura ca nu mai e singura in acea incapere imensa, citind carti banale, dar cealalta parte nu voia sa-l fii intalnit atat de dimineata pe Will. Intrara amandoi in sala si se asezara la masa viperinilor. Kim incepu numaidecat sa manance. Ca deobicei, lua prima data desertul, o tarta cu visine si merisoare, apoi gusta una din acele chestii din fata ei ce aratau de-a dreptul delicios. Fata se uita din ce in ce mai des in ochii lui Will, incercand sa observe daca nu are acea sclipire ciudata in ei. Dupa putin timp, baiatul observa asta si intreba discret:

“S-a intamplat ceva? Am vazut ca te uitai pe furis la mine…”
“Nu… nimic. Doar ca…” raspunse Kim.
“Doar ca…? Stii ca mie poti sa-mi spui orice…”
“Am avut un vis ciudat azi-de-diminetata. Asta e tot.”

Fata continua sa manance, neindraznind sa se mai uite la Will. Baiatul o mangaie usor pe spate, cum facea tot timpul ca sa o linisteasca pe Kim. Probabil ca acel vis nu insemna nimic legat de iubitul ei. Elevii incepeau sa umple Sala Mare, pe masura ce soarele lumina castelul. Le recunoscu pe cateva dintre prietenele ei.