Alice

[Black Rose]

Ohohooo, 7 commuri Va iubesc, stiti?

Next:






Chema liftul, care cobori cu un scartait ascutit. Sunetul o facu sa tresara. Ii venise ideea de a urca pe scari cele 13 etaje, dar bagajele din maini nu prea se dovedeau de acord. Erau mult prea grele, doar si le umpluse cu toate prostiile de care nu avea nevoie.

Liftul se deschise si intra in el. Era foarte stramt si mirosea intepator a rugina. Isi duse instinctiv mana la nas. Apasa de cateva ori cifra 13, pana cand liftul acela antic sa preia comanda. Din cele 15 etaje ale lui, avusese norocul sa nimereasca la cel al carui numar este cel mai ghinionist.

[la numai 90 $ pe luna, Alice, nu e minunat?]

Cu multe sunete ce nu sunau deloc „sanatoase”, ajunsese la etajul ei. Isi trase valizele dupa ea. Apartamentul ei, se afla in capatul coridorului, vizavi de alt apartament a carui usa arata ca acelea din filmele de groaza: panzele de paianjen coborau de sus pana jos, pe presul de la intrare se odihneau mii de cuiburi de purici si lemnul – probabil la fel de vechi ca si liftul – era zgariat in mii de z-uri.

Usa apartamentului ei arata relativ bine, in comparatie cu altele. Inafara de manerul usii, pe care probabil nu il mai curatase cineva de secole, si de cateva mazgalituri pe toc, arata bine. Si nu avea pres.

Isi trase rasuflarea si ciocani.

Nu se intampla nimic. Tot cartierul parea mort, inclusiv garsoniera ei.

Mai ciocani odata. Nimic, din nou.

Incepu sa-si faca griji. Nu vroia sa astepte prea mult, era obosita si inspaimantata si

[ca un soricel in cursa, nu-i asa Alicia?micuta de tine... soarece mic si]

flamanda. Ciocani din nou, incontinuu.

Deodata auzi un scartait in spatele ei. Un sunet lung si patrunzator, care iti face sa ti se ridice parul pe sira spinarii. Usa aceea plina cu z-uri, panze de paianjen si putrezita fusese deschisa. Alice se intoarse automat.

In usa aparu o batrana. Era maruntica, jumatate din inaltimea tocului usii si cu vreo doua capete mai mica decat Alice. Purta un batic care-i catea pe ochi, umbrindu-i toata fata. Odata cu ea, o mireasma de naftalina invada holul mizer. Mana ii tremura pe baston. I se vedea doar pielea mainii, zbarcita si cadaverica. Nu i se putea distingea deloc fata sau expresia ei de dupa acea umbra produsa de batic, dar Alice nu era sigura ca vroia sa o vada.

Alice se holba la ea cateva secunde. Isi dorea ea compania cuiva, dar in niciun caz nu se gandise ca vecina ei este o baba in descompunere.

-He-Helen mi-a spus, zise batrana.

Avea o voce ascutita, aproape isterica.

-Stiti cumva unde e sau cand se intoarce? intreba Alice, incercand sa fie cat mai politicoasa posibil.

Batrana isi baga mana in san, de unde scoase o cheie.

-Mi-a zi-zis sa ti-o dau, continua ea fara a o baga in seama pe Alice.

Alice intinse mana dupa cheie, si atunci cand femeia i-o puse in palma, ii simti pielea rece si zimtoasa. Se uita o clipa la cheie, dupa care isi ridica capul si spuse:

-Multume..., dar nu mai incheie, deoarece batrana disparu, iar usa o inchisese.