Anomalie

[Stacia Sabre]

I - Trezita la realitate

15 Martie
Tipete si urlete in noapte, pe fundalul picaturilor de ploaie, in parcul pustiu erau decordul unui deznodamant tragic dintre doi tineri. Deznodamantul a 3 ani de "convietuire" cu partenerul de viata. Visa sa se casatoreasca, sa aiba un copil, un baiat.. sa se mute din Germania intr-un stat mai linistit. Toate astea erau acum vise, sau poate cosmaruri. Tot ce visase pana atunci se spulberase in cateva minute, lovitura de gratie avand-o palma oferita din "prietenie" pe obrazul umed.

-Amintiri..
Banala sonerie a telefonului suna..
-Da, mama. Da, da.. o sa fac si asta dupa ce o iau pe Mily de la gradinita.. Stiu, mama, inteleg.

Vremurile nu mai erau aceleasi. Tatal ei, ibuitul ei tata murise intr-un accident pe santier. De cand murise el, Stacy, mama si sora ei o dusera foarte greu. Stacy era inca la liceu, mama ei lucra din greu in industria textila si sora ei avea doar 5 ani.
Ii era dor de vremurile cand isi permitea sa iasa in oras cu prietenii, sa invete mai mult.. sa isi creeze o viata pe pamant. Insa asta nu mai era posibil. Nu ii lipseau banii. Sau paote ca lipseau, insa nu aveau o situatie financiara mai scazuta de cand murise tatal ei. Se descurcau cu modestie in aceasta privinta.
Timpul insa era marea problema. Aneta, mama ei, lucra de dimineata pana seara, la ora 9, asa ca marile responsabilitati cazura pe umarul Staciei. Ea o lua pe sora ei de la gradinita, ea facea curatenie in casa, ea facea mancare si cumparaturi, toate astea pe langa liceu. Notele ei scazusera mult, de la notele 8-9 ajunsese la 5-6, si cate un 7 ici colo.