You are in my head

[Stacia Sabre]

Ea statea acolo, fara sa spuna nimic, fara sa aiba nici o reactie. Nu mai simtea nimic in jurul ei. Era doar ea si vocea lui. Iar in curand urma sa fie doar ea si atat.

Ii promisese ca daca va regreta vreodata, va fi doar vina ei. Da, asa era. Regreta. Insa era doar vina ei. Ca de obicei era persoana naiva ce acceptase acele momente. Era doar vina ei. Doar a ei..

Cuvintele lui.. tipetele lui p macinau pe dinauntru. Spunea niste minciuni de care nici nu-si dadea seama. Nu il iubea? Nu. Nu il iubea. Asta era adevarul. Il adora. Voia pe cineva cu care sa si-o traga? Nu. Dorea pe cineva pe care sa iubeasca. Crezuse atat de mult ca el era acea persoana.

Isi daduse jos lantul cu medalionul pe care scria "Magic", ii deschise pumnul baiatului si il aseza usor in palma.
Se sterse la ochi si se aseza pe podea, in colt. Dorea sa se linisteasca. Dorea sa ii spuna ce era intradevar in mintea ei.. insa nu putea. El vedea in a plange o.. lasitate. Un mod in care sa arati cat de sclifosita esti. Gresit! Pentru ea a plange nu era decat o descarcare emotionala. Daca dorea sa ii arate cat de sclifosita era se apuca sa faca crize de iisterie. Dar nu. Ea preferase sa taca si sa asculte criticile baiiatului. Se simntea murdara.