You are in my head

[Alex Evans]

Fata incepu sa abereze.
Voia sa se omoare.
Ce nebuna, cum sa faca asa ceva?
Chiar nu tinea la viata ei?
Iar daca era blonda ... asta nu era un dezavantaj.
Nici pe departe.
Sa fii blonda din nastere era chiar tare.
Se uita la ea care tipa.
Totusi e bine ca vorbeste.
E bine ca a spus ceva.

Il enervase.
Acum inceta sa mai tipa, dar a spus cele mai stupide cuvinte.
Spunea ca nu are mandrie.
Se uita la ea si ii arunca o privire ce facea pe oricine sa inghete.
Tinuse pana acum palma cu medalionul stransa.
Insa muta medalionul in partea stanga si ii dadu o palma de cazu jos.
Fu uimit de gestul lui.
Pentru el a da intr-o fata insemna cea mai mare lasitate.
Se uita la ea.
Se apleca asupra ei si ii spuse:

-Tu ai mandrie, trebuia sa ai o farama de mandrie, gelozie, ironie. Esti fata si trebuie sa tii la viata. Tu ar trebui sa fii fericita ca esti fata. Peste ani in pantecele tale vor fi niste copii. Iti inchipui ce minunata si speciala te vei simti? Dupa ce vei naste copii sa ai grija de ei, prima lor zi de gradinita, scoala, liceu, facultate... Prima oara cand iti vei imbratisa nora sau ginerele si sa te joci cu nepotii? Stii cat de minunat ar fi? Insa tu nu, ce... adica "eu nu am mandrie, nu insemn nimic pentru nimeni... sunt atat de emotiva si blonda". Fii serioasa, trezestete odata, nu ma face sa dau din nou in tine. Nici nu iti inchipui cat de mult ma doare pe mine acea palma. ii spuse el calm.