Sentimente de gheata

[Chaz Curtis Porter]

Ajunsese sã fie total nepasãtor, sã nu simta nimic. Ura viaþa asta nedreaptã ºi dorea sã se detaseze de ea cât mai repede. Stãtea pironit pe acel scaun încercand sã nu se gandeascã la nimic. Se uita cu mila la persoanele din jurul lui. Toate erau palide, gata sã paraseasca aceasta viaþã. Însã ºtia cã nu ele aºteptau pedeapsa cu moartea. Ci persoanele apropiate de ei, prieteni, chiar rude. Ele erau acolo doar cu sufletul, insa cei pedepsiþi erau cu trupul, gata sã accepte durerea. Probabil era unul dintre singurii norocoºi care era acolo doar in vizitã. Vizitã era prea mult spus. Tatãl lui avea treabã acolo si Chaz vroia sã fie sigur cã va fii bine la întoarcere. Era putin egoist gândindu-se numai la siguranþa celor dragi lui. Însã nu îi era greu sã îºi dea seama de sentimentele celorlalti. Se mai uitã o datã în jurul lui. Un copil nici de cinci ani plângea în hohote strigand cu un þipãt vag numele tatãlui lui.
Tresãrii când o fatã se aºezã brusc langã el. Pãrea cã face tot posibilul sã nu plângã, ºtergându-se la ochi cu mâneca robei. κi intoarse privirea în altã parte evitând sã îi întalneascã ochii. Dupã cateva minute pãrea cã se oprise. Acum se auzeau doar suspine triste. I se facu milã ºi îi puse mana pe cap fetei încercând sã o consoleze. Nu era bun la aºa ceva, însã nu dãdu atenþie acestui lucru. Fata iºi ridicã privirea palidã spre el.