Optimism si pesimism

[Alison Smith]

Era absolut uimita.
Alex, Alex Evans in picioare tocmai apru langa ele.
Era incredibil baiatul asta.
Ii parea rau pentru ce facuse si nu voia ca sa se intample ceva rau cu prietenia ce tocmai o facuse cu aceea fata.
Alex...era nervos.
Nu voia sa o vada.
Nu voia sa discute cu ea. Nu voia sa mai existe.
Abia acum isi dadu seama cat de mult il inselase.

Se uita la inelul de la mana sa, dat de el.
Il scoase de pe deget si spuse:

-Inelul asta, bratara si lanticul sunt de la mama ta. Eu nu il merit, poftim inelul. Vad ca altcineva are lanticul. Sa ai grija de ea, pentru ca nu merita sa sufere. Si inca ceva... imi cer scuze pentru ce ti-am facut. spuse ea cu lacrimi in ochi.