Misterele unei nopti de primavara

[Briana Brighton]

Mary asculta absenta vocea fetei, ce i se parea putin cam stranie sau poate doar aura misterioasa care invaluia padurea transforma pana si tonalitatea unei voci umane... O privi scurt, dar indeajuns ca Rose sa inteleaga ca o plimbare in padurea interzisa era exact ceea ce isi dorea in acea noapte fantomatica de primavara.

Pasira amandoua, fara sa isi vorbeasca, peste pamantul reavan, ascultand trosnetul unor crengi, ce se rupea sub greutatea pasilor lor si glasul abia perceptibil al unei adierei de vant.Pelerinele se miscau incet, purtate de un vant primavaratic, iar un sunet grav se stinse in adancul padurii... O bufnita zbura probabil printre miile de copacii, bucurandu-se de lumina lunii si de rasfrangerile argintii ale stelelor.

Acel spatiu, ce parea sa ascunda taine inimaginabile, purta cu el o atmosfera sumbra, infricosatoare.Siluetele copacilor parea sa prinda viata luminate de o forta magica, supraomeneasca. Tocmai acea magie neinteleasa o opri din drum pe Mary.Fata ramase nemiscata, privind in jurul ei cuprinsa de o stare pe care nu o mai simtise niciodata. Pe moment crezu ca este teama de necunoscut, de toate lucrurile care ar putea sa fie ascunse in intuneric, insa intelese ca nu era asta... Era ceva mai mult, o forta parea sa o retina, sa ii acapareze mintea si sufletul, ii se parea ca un dementor s-a ascuns printre crengile copacilor si incearca sa ii absoarba toata fericirea.

Doua lumini, rasarite parca din nimic, aparura in apropierea unui copac de langa cele doua fete. Vazandu-le, Mary se destepta brusc din acea transa in care se aflase, isi lua bagheta in mana si ii sopti celeilalte cercetase:
" Ce a fost asta? "