Misterele unei nopti de primavara

[Briana Brighton]

Observand absenta lui Rose, Mary se intoarse si privi in urma, uitand de cele doua lumini care disparura la fel de brusc precum au aparut. Poate ca fusese doar o fantasma, poate ca ea isi imaginase totul, poate ca acea atmosfera o facea sa isi piarda mintile... Mii de ganduri treceau prin mintea sa, insa cercetasa incerca sa le uite si observa in urma sa doua siluete.Intelese imediat ca una dintre ele era Rose, insa in lumina lunii nu reusi sa distinga fata necunoscutului.

Cu pasi domoli se apropie de cei doi si auzi cateva cuvinte.Era vocea lui Rose, care in acea noapte parea mai prietenoasa ca niciodata sau cel putin Mary nu o vazuse niciodata asa. Ajungand chiar langa ei, fata incerca sa ii distinga chipul necunoscutului.I se parea cunoscut, insa magia padurii parea sa schimbe totul, sentimente, ganduri, gesturi, chiar si chipul unor persoane parea necunoscute in lumina slaba a lunii. Acest lucru il simtea in acele momente Mary, fara sa isi dea seama devenise in cele cateva minute de cand intrasera in padure, mai rece, mai visatoare... Parca nu mai era ea; era fermecata de tot ce o inconjura si chiar de acel misterios personaj, pe care oricat ar fi incercat nu putea sa si-l aminteasca intr-o alta postura, intr-o alta zi, intr-o alta stare...