O picatura de sange intr'un pahar de apa

[Ginny Malfoy]

[ Black Rose ]
Merci mult >< phaai, personajul meu nu e genul care sa.. vrea.. sa iubeasca. Adica a fost tradata de multe ori [ de aia zice si " iubesc putin... si invers " ] . Si are incredere doar in mama si cele mai bune prietene ale ei [ desi, da, se indragosteste... dar nu vrea sa accepte asta si voi trage mult de ea=) ]
Cat despre varsta mamei, ei bine am vrut neaparat sa fie fotomodel.. ca sa aiba un motiv pentru care sa se tot mute, si din alte chestii. De'aia am si pus'o mai tanara putin.. adica sa aiba 34 de ani si o fiica de 15 - ar veni ca a ramas insarcinata pe la 18 ani . Acum, asta e. Pot sa zic ca i'a inselat pe sefi ca are de fapt 24 de ani=]]
Ei bine. Titlul are o semnificatie ascunsa. Sunt sigura ca nu o veti putea gasigt; doar cand voi ajunge la partea aia a ficului..

Multumesc Ada, Anna


‘7:50 fix!’ Am repetat in gand, nervoasa. Am privit din nou aleea din fata scolii, plina de adolescenti. Noii mei colegi… Privind cum se imping si se injura, imi plang de mila ca va trebui sa ii suport zilnic.
Mai sunt 5 minute si se suna. Denisa si Bianca inca nu au aparut. Oricum, niciodata nu ajungeam prea devreme la scoala; acum facusem o exceptie…
“Ginevra!”
Am intors capul, fericita. Nu, nu era una din prietenele mele… era un tip destul de dragut, dar in nici’un caz stilul meu.
“De un.. de unde stii cum ma cheama?” L’am intrebat eu, uimita.
“Noua colega,” facu el nepasator. “Eu sunt An.”
“Ah… buna,” am zambit, ceea ce l’a incurajat sa continue… muzica, filme, teme…
“Care este culoarea ta preferata?”… “Mie imi place albastrul.. culoarea banala a baietilor…”
Of. Cum mai scap de asta?
“S’a sunat!” m’a trezit el din visul meu ca voi reusi intr’o buna zi sa ii agat capul de perete. “Ma, nu avem prima ora comuna… hai ca ne intalnim la mate! Pa!”
“Pa.” am spus eu, desi el deja plecase.
“Ginny!”
“Bianca! Denisa!” Aproape plangeam de fericire. Cat am stat sa ne imbratisam, deja nu mai era aproape nimeni pe acolo.
“Soarta m’a lasat singura si nefericita in clasa de alaturi la prima ora… Alaturi de An…” ofta Bianca, in timp ce mergeam pe coridoare.
“Ia mai taci, Bee. O avem pe Ginioasa langa noi. Nici nu il stie pe An.”
“De fapt,” am intrerupt’o eu, “Abia a terminat de flecarit.”
“Se da la toate fetele din clasa,” ma atentiona Bya, cand am ajuns in fata clasei. “M’am carat. Proful meu mai intarzie. Den, Gen, vedeti ca profa de chimie e foarte matinala… de fapt Deni o stie prea bine!”
~
Profesoara nu venise inca [ “Un miracol!” spusese Denisa, si pana la urma tot a notat ziua aceasta memorabila in calendar. “De obicei, vine chiar cu 5 minute inainte sa se sune” zisese] . Speram sa nu imi ceara sa ma prezint. Era prima data cand uitasem sa ma gandesc la un discurs dinainte; pentru ce sa ma fi mutat? Sa fac scufundari? Sa inspectez canalele din Nightey? Pentru mine, era jenant sa zic ca mama e fotomodel… nu stiu de ce, dintotdeauna mi s’a parut ca, daca mama ta e frumoasa si e model, inseamna ca ai fitze.
Denisa m’a imbrancit, dar nu am bagat’o in seama.
“Buna dimineata, elevi!” s’a auzit o voce un pic ragusita.
Eram singura care nu se ridicase in picioare. Am incercat sa repar greseala, prefacandu’ma ca umblam prin ghiozdan, ridicandu’ma apoi rapid. Am miscat buzele, mimand un “Buna dimineata”, in timp ce ceilalti pareau la fel de putin entuziasmati. Am urmarit’o pe profesoara mergand spre catedra – avea un mers incet, dar sigur. Desi era destul de scunda [ chiar mai scunda decat mine, cred ] , impunea respect.
M’am asezat la loc ultima. Chiar atat de inceata sunt? Sigur am atras toate privirile. Mai putin una… Fara sa vreau, m’am uitat inspre ultima banca de la geam. Doar cateva momente. Dar m’am intors. Nu stiu de ce am continuat sa privesc intr’acolo… Nu era un baiat care sa ma dea gata pe mine, desi parea ca era cauza lacrimilor varsate de fetele de pe aici. I’am intalnit privirea pentru o clipa – ochii lui verzi! Am intors capul, prefacandu’ma atenta la profesoara, care facea prezenta. La sfarsit, a dat peste numele meu.
“Noua eleva,” remarca ea. “Ia ridi…”
Uneori Denisa e cu adevarat o prietena buna! Tocmai atunci, cartea sa a cazut pe podea. Stia ca urasc sa fiu in centrul atentiei, printre necunoscuti.
“Domnisoara! La tabla!”
Mda. Acum stiu sa nu ma pun cu profa de chimie. Si sa am grija sa nu imi cada ceva in timpul orei.
~
Nu imi amintesc mai nimic despre scoala, profesori, ore de curs… stiu ca la limba franceza a trebuit sa ies in fata clasei sa ma prezint. Nu am zis decat numele meu si varsta, slava Domnului… a, si daca imi place franceza. Evident, a trebuit sa spun “da”, desi notele mele din celelalte clase la aceasta materie erau destul de mici.
Si, desigur, nu voi uita cum m’am intalnit cu baiatul din ora de chimie pe hol… Tipic sa dau peste el! Nu am vrut deloc asta, pur si simplu o cautam pe Bianca. Nu aveam vre’un caiet la mine, si nici nu am cazut. Doar m’am dezechilibrat putin… nu m’as fi asteptat sa ma tina de umeri sa nu cad. Iar l’am privit in ochi. As fi vrut ca acea clipa sa se prelungeasca la nesfarsit.
“Leo!” L’a strigat An. Poate dorea sa il indeparteze de mine… I’am urmarit razand… Poate de mine.
Leo… asa se numeste baiatul cu ochi verzi.
~


Ooc: stiu ca e mai seaca, dar nu eram melancolica [ alcoolica=) ] cand am scris partea asta..
Si Ginny nu e indragostita . E .. interesata, ca sa zic asa:->