Misterele unei nopti de primavara

[Black Rose]

[OOC: Nu ne-am prezentat inca niciuna...]

Rose rase cristalin dupa ce baiatul termina ceea ce avea de zis. Nu o impresionau discursurile lungi nici replicile incalcite, desi atunci cand erau spuse cu inteles, cu sentiment si cu mister le adora. Ecoul hohotului ei slab strabatu padurea infiorator. Parca sunetul pleca si se intorcea de unde venise si pleca inapoi si bantuia padurea si Castelul si sufletul si mintea si tot si se intorcea inapoi dupa care o lua de la capat. Asta pana se oprea.

- Ce stii tu despre existenta? Habar nu ai nimic. Crede-ma, nimic.

Desi subiectul i se parea deplasat la mijlocul noptii in Padure, incepea sa-i placa. Nu vorbise niciodata asa.

- A exista nu inseamna a trai fara a-ti pasa. A invoca lucruri sau actiuni imaginare, a trai in trecut sau intr-un viitor ideal, a supravietui realitatii, a te droga cu amintiri sau amagiri. Existenta este ramasite din tot ceea ce ai avut, ce esti si ce vei fi vreodata in amarata asta de viata, ramasite arse, facute scrum, aruncate in vant si aduse inapoi.

Vorbi cu un ton scazut, dar hotarat. Edward parea ca vrea sa ia cuvantul din nou.