O picatura de sange intr'un pahar de apa

[Ginny Malfoy]

Pentru ca va iubesc tare ><
Daca imi dati 2 commuri pana in seara asta, va pun si continuarea gt;

ASa. cred ca vi s'a parut ciudat ca am sarit pe **** Adei cu " ai vazut ca Bianca il place pe Leo? " . Desigur ca da. Am zis asta dintr'un motiv malefic. Si ii multumesc lu' Ada ca m'a ajutat [ adica s'a prefacut ca chiar crede asta :-> ] , ca sa va convinga de faptul ca Beeb il place pe Leo. [adica Ada nu e chiar atat de tuta sa creada ca e adevarat ceea ce am intrebat'o =]]] nu? ]
NU sunt chiar asa de tula sa va spun ce se intampla=]] deci .. vedeti in partea asta




M’am inselat. Bee e indragostita de An. Incearca sa se apropie de Leo, pentru ca ii place de prietenul sau cel mai bun… Doamne! Cat am putut sa ma insel!
Mi’a spus chiar ea. M’a cautat dupa ce a iesit din cafenea, pentru ca nu m’a gasit. A ghicit ce s’a intamplat… Poate abia dupa ce am imbratisat’o rece.
Sper doar ca nu i’a zis nimic lui Leo.
~
[right]19 Septembrie [/right]
Am terminat tema la matematica. Este 18:30 cand ma apuc de cea de la limba engleza si mi’a trimis Denisa mesaj sa iesim in parc. Am intors capul dezamagita cand am vazut ca era vorba de ea, si nu de Bianca. Cred ca am suparat’o rau la cafenea. De cateva zile, nici ea si nici Leo nu ma prea baga in seama.
Am lasat mobilul pe pat. Aveam de gand sa o sun pe Denisa peste cateva minute, doar sa termin tema… deja am uitat. Doar melodia mea preferata – soneria telefonului – mi’a adus aminte de parc si de Denisa. Am sarit din pat, ajungand in fata dulapului si incepand deja sa cotrobai prin el dupa niste haine. Inainte sa raspund, am privit ecranul telefonului. Logic, era Deni.
“Alo?”
“Ma, dar incet mai raspunzi!”
“Iertare!” M’am gandit la o scuza plauzibila, dar Denisa nu mi’a lasat ragaz:
“In douazeci de minute ne intalnim in parc.”
Nu am obiectat.
“A… Mi’am amintit…” a spus, desi eram sigura ca nu uitase deloc, dar dorea sa pastreze surpriza pentru final. “Vine inca cineva.”
“Cine?” am intrebat, desi, sincer, nu eram deloc curioasa. Era ciudat. Nu ma gandisem deloc cine mai putea sa vina.
A urmat o pauza de cateva clipe, dupa care Denisa a inceput sa rada.
“O sa vezi!” a zis ea si apoi a inchis.
~
De cinci minute, ma holbez la o rochie si ma intreb daca sa o imbrac sau nu. Am ridicat’o un pic si am analizat’o din nou. Este… frumos… are ochii verzi… Au trecut alte cateva minute pana sa imi dau seama ca nu ma gandeam de loc la haine, ci la Leo. Am zambit, desi trebuia sa’mi dau doua palme, si am imbracat la intamplare rochia din fata mea. Am deschis fereastra pentru a inspira putin aer proaspat. Un val de racoare ce a intrat in camera mea m’a inghetat de’a dreptul. Trebuie sa ma imbrac mai gros – am rezolvat’o, punandu’mi niste cizme imblanite si o geaca. M’am asezat in fata masutei cu oglinda si mi’am pieptanat parul.
Era 7 seara cand ies pe usa. O iau la goana spre parc – macar pana acolo stiu sigur sa ajung. Am mai fost odata acolo. Si, oricum, vad o mica parte din el de la fereastra din bucatarie.
Am ajuns destul de repede in parc. Nu era nimeni! M’am plimbat putin. Am recitit mesajul trimis mai demult de Denisa – langa fantana… langa fantana…
Dar sunt langa fantana!
Ma asez pe o banca. Ma uit spre blocul meu. Poate mama este in acest moment la bucatarie… sigur nu ma poate vedea. De acasa, este vizibila doar intrarea in parc.
Cineva ma cuprinde cu bratele – eram sigura ca e Denisa, dar cand m’am intors sa’i zic vreo doua despre “speriatul persoanelor in varsta”, am remarcat ca era Bianca. Am inceput sa plang de fericire – ma iertase.
“Beeb!” Am imbratisat’o si eu. Bianca mi’a dat drumul, zambind.
“Ia te uita!” facu Denisa, parand mirata. “Ginny! Nu ma asteptam…” Prefacuta Doamne.. Dupa cat a tras de mine sa ies pe afara… Apoi a zis ceva ce m’a facut sa tresar: “Leo? Mai esti pe aici?”