Misterele unei nopti de primavara

[Black Rose]

"Wow" sopti Rose instinctiv.
Nu ii placuse deloc ca fusese intrerupta din meditat cu voce tare de un om mort, putrezit si ... nici macar nu era om! Erau niste oase acoperite cu frunze vestejite! Pentru niste ramasite din ceea ce putuse fi odata un vrajitor fusesera ei intrerupti ... ei, viii!

Dar apropiindu-se, observa ca totusi chestia aia care zacea pe pamantul semi-amortit al Padurii nu era chiar atat de banal. Oasele erau intr-o forma foarte ciudata, ca si cand cineva le-ar fi imprastiat pe o raza de 2 metrii. Mary nu putuse sa atinga ramasitele baghetei, deoarece, dupa cum lasa sa se inteleaga tipatul ei ragusit era fierbinte ca focul!

Cum era posibil ca un om - mda... oase de om - care murise cel putin de cateva luni sa aiba o bagheta fierbinte?

Rose isi roti privirea in juru-i, dar fu distrasa de o lumina orbitoare, nepamanteasca, cu o noanta albastruie care scapara din bagheta mortului.