Alice

[Black Rose]

Cam putin commenturi, dar ma rog...




Chiar si in camera intunecata, Alice ii putea vedea ochii sticlosi ca de pisica.

-Ai innebunit?intreba Alice automat, dezlipida-si mana Helenei din jurul taliei ei.

-Bineinteles ca nuu. Stai calma nu vroiaam sa-ti fac nimiic.

-A, sunt sigura de asta. Atunci ce cautai cu mana ... ??

Fata Helenei i se inaspri brusc. Zambetul smecher de fraiera ii disparu complet. Devenise aproape violenta. Alice incepu sa se panicheze. Incerca sa se fereasca de mainile ei care o prinsera de dupa gat, dar nu reusi. Fetele lor erau la distanta de 10 centimetrii una de alta. Pana si pielea Helenei miroasea tigara.

-Fi atenta la mine, spuse ea rece, fara sa se mataie deloc. Doar nu crezi ca te-am adus degeaba aici. Vei face exact ce-ti voi zice eu, lasand sclifoselile tale deoparte. Am nevoie de bani, pentru garsoniera asta, pentru mine si pentru alea. Si tu vei fi exact ce sunt si eu acum! Te voi invata cum se face totul pas cu pas! Si sa nu cumva sa indraznesti sa mi te impotrivesti, pentru ca realizezi ca nu ai unde sa fugi. Esti ca si intr-o capcana. Nu uita ca noi cunoastem locurile astea mult mai bine ca tine, noi le stim secretele. Oriunde te-ai ascunde noi te vom gasi fara niciun efort! Asa ca faci ce-ti zic eu!

Alice ramase holbata la ea. Expresia ei de superioritate si siguranta – de care nu daduse dovada pana acum – o intimida. Bine, pana acum doua minute se simtea perfect fata de acum. Ii simtea mana ei rece si anormal de uscata atingandu-i gatul si parul, respiratia rece deasupra ei si mana care cauta sa-i intre in pantaloni.

Sa tipe? Ar avea vre-un rost? Numai batuta nu avea nevoie sa fie acum. Sa o roage sa o lase in pace? Si asta ar fi in zadar.

[okay, soarece, ai doua secunde sa te hotarasti ce sa faci inainte ca in acest loc minunat de 90 $ pe luna, minunata ta colega de camera sa faca lucrul minunat care intentioneaza; cum? ce intentioneaza? nu sunt sigur ca o sa-ti placa ceea ce urmeaza, in cel mai bun caz sti-tu-ce al tau ar putea fi doar atins de o straina, in cel mai rau ar putea]

O lasa in pace. Isi retrase mana si, cel mai neasteptat lucru posibil, se intoarse cu spatele la Alice si paru ca se culca.

Alice se uita la ea cum incearca sa adoarma, cu inima batandu-i cu putere si cu mintea complet in ceata. Cine dracu sunt acei „noi”? Ce „secrete” nedescalcibile? Ce vroia sa o puna sa faca?

[cum?nu ti-ai dat inca seama?oh, Alice, mai ai multe de invatat]

De ce incercase sa faca aia? Si mai ales de ce se oprise?

Alice ramase in starea de veghe un sfert de ora, dupa care isi imbratisa perna si incerca sa uite evenimentele din noaptea aceea. Poate toate fusesera numai un cosmar.

Sigur, dupa atata oboseala, amintiri si supozitii alarmante, un cosmar ar fi fost absolut normal. Crezuse varianta unui cosmar pana cand vocea dura si rece a Helenei strapunse tacerea intrerupta doar de sunetul apei din baie:

-De data asta te las in pace. Dar sa stii ca eu nu glumesc.



...