Un mic pasaj.

[Black Rose]

Rose isi rasuci incheietura gratios si pronunta cateva cuvinte in soapta. Pasajul se facu de doua ori mai mare, astfel incat putea incapea un om. Luminile baghetelor nu reseau sa strabata intunericul decat pe o distanta de un metru, dar Rose fiind obisnuita cu acest tunel o lua inainte, facandu-le semn celor doua insotitoare sa o urmeze. Lizbeth era chiar in spatele ei.

- Aveti grija, sunt si niste denivelari pe aici! le avertiza Rose.

Partea buna la aceasta expeditie era ca nu puteau fi prinse. Lizbeth masca intrarea cu o vraja, astfel incat nimeni nu o va putea vedea atata timp cat ele sunt inauntru. Corectez: nu puteau fi prinse de ceva uman.

Desi s-ar fi cuvenit sa fie un pic indispusa ca aducea in locurile ei secrete persoane pe care abia le cunostea, Rose se simtea chiar bine. Prezenta lui Lizbeth o incantase si in alte situatii, iar Sharma era atat de tacuta incat parca nici nu ar fi fost. Rose nici nu se obosise sa intoarca capul sa vada daca venise si ea in tunel, sau ramasese pe coridor.

Nu interveni nicio schimbare in drumul lor rectiliniu. Doar cativa bolovani pe care ii evita cu maiestrie. La un momentdat, culoarul simplu, banal se ramifica. Erau cel putin 20 de alte coridoare si mai stramte, si mai joase, si mai accidentabile.

Rose zambi cand vazu expresia uimita de pe fata Lizbethei.
-Astea sunt doar cateva. Ramificari din astea mai sunt multe mai incolo. Deci... ai tu vreo preferinta sau face "Ala-bala-portocala"?