Focul inimii

[Kim Ryan]

Bine, m-ai convins. Ultima parte din primul capitol! :-> Si... inca nu e prietenul meu
Hahalino, ai spirit de observatie! Trebuie sa recunosc ca nu m-am gandit la Jade - Sam, dar imi surade ideea

7 septembrie

E duminica din nou. De data asta, tata e acasa. Am fost ieri cu Bella si Jade sa ne cumparam niste bluzite pentru petrecerea de miercuri. Tot atunci am reusit sa fac rost de Id-urile mai multor baieti din viitoarea mea clasa. Cred ca lui Jade i se pare ca intre mine si Alex se infiripa ceva. M-a intrebat ce parere am despre el si a spus ca ne-ar sta bine impreuna. Azi am iesit din nou, de data asta doar cu Jade, in curtea scolii. Initial, am mers acolo ca sa jucam tenis, dar terenul era deja ocupat de Deyu si inca un baiat pe care mi-am amintit brusc ca-l cheama Dany. S-au oprit din batut mingea cand ne-au vazut venind. Am jucat o tura cu Jade, apoi Deyu s-a oferit sa joace cu mine. L-am batut cu greu. De fapt, cred ca m-a lasat pe mine sa castig. Apoi, cand a jucat Jade o partida cu Dany, eu povesteam cu Deyu.
- Pana la urma de ce te-ai mutat aici? M-a intrebat el curios.
- Ma mir ca esti primul care ma intreaba asta. Inainte, locuiam in Constanta. Parintii mei au divortat, iar eu m-am hotarat sa raman cu tata – la fel ca si fratele meu. Nici unul dintre noi n-o suportam pe mama. Tata a copilarit aici si i s-a fost dor de strazile Bucurestiului. A gasit un apartament convenabil… si normal, m-am inscris la cel mai apropiat liceu. Mai ales pentru ca am auzit ca e destul de bun. Ii povestisem eu. Chiar si mie mi se parea plictisitor, dar, spre surprinderea mea, el parea sa absoarba fiecare cuvant pe care il spuneam. Dupa cateva clipe, isi aminti:
- Pe fratele tau il cheama din intamplare Sam?
- De unde stii? Am intrebat eu uimita.
- Am auzit de un baiat nou in clasa a 11-a… Sam Ryan.
- A! Da, el e fratele meu. Un adevarat maniac. Am inceput eu sa rad. Eram mult mai deschisa in compania lui Deyu.
- Mie mi se pare de treaba. Dar nu pot vorbi cu el cum vorbesc cu tine. Se pare ca sora mai mica va ajunge mai populara… Zambi strengareste spre mine. Apoi, cateva momente nu mai zise nimic.
- Deci, sa inteleg ca-ti place tenisul. Nu era o intrebare, ci o afirmatie interogativa.
- Nu mai mult decat fotbalul. Am adaugat eu. Am continuat sa vorbim despre sport, jucatori preferati si metode de joc pana cand Jade a incheiat meciul victorioasa.
- Sunt franta! Baieti, e randul vostru. Bombani ea, trantindu-se pe unul din scunele libere si inghitind cu pofta o mare cantitate de apa.
Norocul meu ca era prea obosita ca sa ma intrebe despre ce am vorbit cu Deyu. Am privit in liniste cum Dany e infrans din nou. A lansat o noua provocare, vrand sa-si ia revansa. Jade a acceptat rapid, asa ca eu am ramas din nou pe margine cu Deyu.
- Cred ca ti-ai facut deja o parere despre noii tai colegi. Ce zici de Alex, a? ma intreba el brusc, luandu-ma prin surprindere.
- E… de treaba. Am raspuns eu, simtind cum mi se urca sangele in obraji.
- Doar atat? Continua Deyu insistent. Am recunoscut o dara de emotie amestecata cu tristete in ochii lui, dar nu am indraznit sa-i dau importanta.
- Ce pot sa spun mai mult? Abia l-am cunoscut. Am refuzat sa spun cu voce tare cuvintele ce imi veneau instantaneu in minte: ‘Dragut, dulce…’.
- Asa e... Dar despre mine ce parere ai? M-a surprins el din nou.
- Esti foarte de gashca! Cred ca ai putea fi cel mai bun prieten pe care il are cineva. Cred ca am raspuns prea natural. Dar am sesizat ca zambea usor.
- Se pare ca Dany a reusit sa-si ia revansa. L-am vazut uitandu-se spre colegul lui care zambea triumfator.
Cand imi era lumea mai draga, a sunat tata si m-a chemat acasa sa-l ajut la aranjat noua mobila. De parca nu era si Sam acolo. In fine, trebuie sa mut niste scaune. Te tin la curent cu petrecerea.