Calcule astrologice

[Letitia Levitski]

...Letitia. Era rosie in obraji, iar parul ii era foarte ciufulit, cu rasina prin el. Alergase de mama focului si se impiedicase la un moment dat, cazand printre tufise. Se speriase ingrozitor de un sunet de... nici ea nu stia ce creatura scosese sunetul acela. In orice caz, acum era mai mult decat usurata sa dea peste un adult
Totul incepuse dupa-amiaza aceea,voia sa iasa undeva,sa iasa dintre peretii gri,fara viata. Cineva ii propuse sa faca o drumetie iar Letitia la inceput il privi sceptic. Nu le avea prea bine cu simtul orientarii sau al conservarii si oricum,o plimbare scurta putea oricand sa faca in imprejurimile castelului. Baiatul ii spuse ca nu are curaj,iar acest lucru o enerva. Nu era tipul de persoana care sa faca orice pentru a le demonstra celor din jur cum era ea cu adevarat,de fapt niciodata nu facuse lucrul acesta. De multe ori le intorcea spatele sau ii ignora. Insa in ziua aceasta isi permise sa fie putin furioasa, isi permise sa se revolte si spiritul ei contraataca. Intr-un fel. Doar ca o scuza, caci de fapt voia doar sa iasa de-acolo. Si in plus, ii spusesera ca or sa vina cu ea! Letitia injura in gand cand se trezi singura
Nu mai conta acum, avea sa petreaca o dupa-amiaza placuta in propria companie. Isi lua si aparatul de fotografiat - o alta pasiune a ei. Nu il folosise prea mult si era prafuit, se bucura atunci cand vazu ca inca merge. Era incaltata cu bocancii pe care nici pe ei nu-i purtase de ceva timp. Evita sa-i poarte deoarece in ei se impiedica foarte des

Era recunoscatoare ca nu era ger afara. Copacii erau inalti si foarte subtiri, de parca ar fi fost schiloditi. Nu merse foarte departe, nu avea rost. Se aseza la baza unui copac si isi sprijini capul de trunchiul lui. Cerul se intrezarea, gri albastrui, printre crengile mladioase
Peste ceva timp, deschise brusc ochii. Probabil atipise insa nici nu-si daduse seama. Unde nai... Cu greu isi aminti cum ajunsese acolo, insa n-avu mult timp caci un urlet de... ceva o sperie din propria piele. Se ridica brusc scotand un chiot mic si o lua la fuga, negandindu-se pe unde merge
Ajunse in acel luminis. Cu respiratia intretaiata se uita cu recunostinta la femeia de dinaintea ei. Astepta un pic, sa se calmeze, dupa care o saluta si isi ceru scuze ca aparuse asa, ca un intrus

"Ahh voiam sa intreb pe unde s-o iau sa ies mai repede din padure...." incepu ea, inaintand langa femeie "...dar acum cred ca sunt bine si... Ce sunt toate lucrurile acestea?" intreba plina de curiozitate "Daca nu va suparati, bineinteles, sa-mi ziceti. Si apropo, ma numesc Letitia"