Camera de zi

[Letitia Levitski]

Letitia statuse toata ziua cu nasul in carti, intinsa in pat. Din cand in cand se intorcea de pe o parte pe alta, atunci cand amortea. Insa intervalele acestea incepeau sa devina din ce in ce mai scurte, obosind de fiecare data sa stea in pozitia respectiva. Ofta, se ridica si merse la geam, intinzandu-se si cascand cu multa "pasiune". Avea o stare foarte placuta de calm si liniste, chiar daca era cu mintea tot la intriga nebuna a personajelor despre care citea
Se mai intinse de cateva ori, lenesa, apoi isi lua cartea si cobori in Camera de Zi care era aproape goala; se aseza pe-o canapea si isi continua lectura. Citea cu inflacarare si isi dadu seama, cu uimire, ca ajunse aproape de sfarsitul cartii. Suspina. Isi ridica ochii din carte si isi dadu seama ce o facu sa incetineasca ritmul: acum sala era plina de ochi-de-soimi care petreceau si dintr-o sursa necunoscuta se auzea muzica. Privi uimita in jur, fusese chiar atat de prinsa de carte?
Continua sa stea cuminte in coltul canapelei, cu cartea pe genunchi, privind chipurile zambarete ale colegilor sai. La un moment dat vorbi putin cu cineva, insa ramase in umbra. Nu manca nimic - isi lua totusi o berezero, nu se putea abtine. Cand Charlizze propusese sa se schimbe toti in robe festive, Letitia ramasese in robele in care era deja; nu ca ar fi vrut sa strice petrecerea, ci dorea sa se intoarca in dormitor
Se ridica si isi facu loc cu greu prin multimea care se agita - ochi-de-soimii o socau in fiecare zi - si inainta, ajunse langa statuia Rowenei iar acum era sigura ca va reusi. Dar se impiedica de cineva, nu o recunoscu, era o fata cu siguranta, statea ghemuita langa statuie
"Hei, esti bine?" crezu ca patise ceva, ca se lovise sau ceva