Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Briana Brighton]

Totul era mult prea ciudat... De ce ar fi atat de fierbinte un simplu medalion agatat de o armura?Doar daca nu era atat de neimportant pe cum parea.Atunci ce mister putea ascunde?
Tacerea se asternuse printre zecile de armuri impunatoare, iar praful neclintit ce acoperea fiecare centimetru patrat de bronz sau otel se odihnea in jurul celor doua fete.Amandoua se gandeau la acel misterios medalion.Mary se asezase pe o banca acoperita cu un material visiniu, de catifea, si privea pe fereastra in curta castelului, in care se perindau zeci de elevi, unii veseli, alergand cu ghiozdanele in spate, altii melancolici, privind o floare sau un nor albicios, abia deslusit pe bolta cereasca a amurgului.Ici colo perechi de indragostiti se plimbau tinandu-se de mana si admirand frumusetea peisajului sau alintandu-se cu vorbe dulci.

Desprinzandu-se cu greu de panorama contemplata timp de cateva minute, Mary isi fixa privirea asupra armurii argintii.Parea mult mai ingrijita decat toate celalate si ceva ii spunea ca asta nu se datora harniciei lui Flitch, caci era singura care stralucea mangaiata de ultimele raze ale soarelui, iar praful ii era strain.Forma ciudata a medalionului nu ii spunea nimic Cercetasei, insa cu siguranta putea atrage foarte usor privirile.Cel mai neobisnuit lucru era insa caldura neinteleasa a bijuteriei, pe care niciuna dintre fete nu mai incerca sa o atinga.Mary insa scoase bagheta si rosti doar doua cuvinte: Accio medalion! , insa vraja nu avu niciun efect, medalionul nu se misca nici macar un milimetru.Cercetasa incerca din nou, insa fara niciun rezultat.
"Ce vrei sa faci?" o intreba Hermione, iar apoi incerca si ea vraja, care nu avu nici de aceasta data efectul scontat.
"Nici eu nu stiu... Medalionul e protejat de un fel de vraja, altfel ar fi mers." ii spuse Mary, apoi se ridica indreptandu-se spre Hermione, care examina indeaproape armura.

Fara sa spuna niciun cuvant, Mary ridica incet bagheta si o apropie de medalion.Incerca sa o retraga, insa nu mai putu, o forta invizibila o impiedica, iar in cateva secunde Cercetasa simti ca se desprindea de pe sol.Instinctiv o apuca de brat pe Hermione, care pierduta printre ganduri nu observase ce se intampla. Intr-o fractiune de secunda se trezira in intuneric, zburand parca, iar apoi cazura pe podea.Fetele ridicara privirea tematoare, intrebandu-se ce se intamplase.In locul armurilor din otel, in fata lor se desfasura Sala Mare a castelului Hogwarts, plina de elevi voiosi de un amalgam de voci de copii.In mijlocul mesei profesorilor se afla Dumbledore, insa parea mult mai tanar.Langa el,profesoara de Transfigurare, Minerva McGonagall, vorbea cu un alt profesor necunoscut.La aceeasi masa se mai aflau alti cativa vrajitori, pe care cele doua fete nu ii mai vazusera pana atunci.Totul era atat de ciudat... Ce cauta acei vrajitori la masa profesorilor si cum ajunsesera ele in Sala Mare.

"Ce e asta?" ii sopti Mary lui Hermione in timp ce faceau cativa pasi, uluite de cele intamplate.