O mica excursie

[Samantha Ravenclaw]

OOC: remember me? ;

IC:

Tocmai primise o scrisoare de la o matusa din nu stiu ce colt al lumii, care o anunta ca-i oferea ei excursia pe care o castigase recent. Nu-si amintea sa aiba o matusa in viata, dar acceptase fara sa se gandeasca, gandindu-se ca posibilitatea de a vizita tara dragonilor nu i se oferea in fiecare zi.
Asteptase cu nerabdare ziua plecarii, iar pe drum tot intreba in cat timp aveau sa ajunga. Cand in sfarsit cobora din autocar, insi rasuci ochisorii in jurul ei, ca un copials micut. Privelistea era minunata. In spatele unor copaci inalti se vedeau niste cozi gigantice, pline de tepi. Abia astepta sa vada si posesorii lor.
Pana atunci trebui sa se supuna unui ghid imbracat in albastru, care o conduse intr-o masinuta micuta, in care abia incapeai.
Pana la sfarsitul calatoriei spre hotel, fu obligata sa-si asculte soferul oftand fara incetare.

Hotelul nu era cine stie ce, camera ei fiind minuscula, cu un pat ingust, din metal, un birou, un scaun si o masuta de cafea, cu o ceasca minuscula in mijloc. Prin urmare, se alatura unui grup micut, spre restaurantul hotelului. Avu o surpriza palcuta, mancarea fiind absolut delicioasa. Dupa ce goli cam toata bucataria hotelului, intra iar intr-o masinuta minuscula, pregatita sa viziteze imprejurimile. NImerise un sofer care nu ofta, dar care avea un ranjet infiorator.

Se opri intr-un fel de poiana, pentru ca nu se putea ajunge cu masinutele la custile dragonilor. Inca nu-i venea sa creada ca avea sa vada in sfarsit niste dragoni. Abia astepta sa vada aceste creaturi stand chiar in fata ei.

"Hei... stai putin..."
O voce care i se parea neobisnuit de cunoscuta o facu sa se opreasca si sa se uite in spate. Avu o surpriza placuta, vaznadu-l/vazand-o pe...

OOC: neinspirat. stiu.