Falfait de fericire

[Alexandre L. D'Yvon]

Alex intra fericit in Marea Sala, dornic sa se aseze la masa cat mai repede. Nu mancase nimic de aproximativ o zi si jumatate si se temea sa nu-i scada burtica. Probabil ar fi trebuit sa fie putin nesigur pe el, avand in vedere ca abia ajunsese in castel, dar i se parea greu sa faca ceva cand avea stomacelul gol.

Fu putin surpins cand intra si vazu diferite grupuri si grupulete in jurul meselor si in colturile salii. Erau patru mese, dar momentan erau cam goale. Se indrepta spre cea albastra, se aseza pe un loc liber si isi lua un bol cu lapte si cereale de pe masa. Din pacate, era plictisitor sa stea la masa fara sa vorbeasca ci cineva, asa ca, inarmat cu mancare, porni in cautarea unui grupusor in care sa se poata integra cat-de-cat.

Nu departe de masa lor, se afla un elev care avea cam aceeasi privire pe care ar fi trebuit sa o aiba si el, daca nu i-ar fi fost asa de foame. Era si din aceeasi casa cu el, si spera sa poata schimba cateva cuvinte. In timp ce se indrepta spre el, observa o fata mult mai mare, cu o roba de culoare rosie. era de la alta casa. Nu prea conta pentru Alex, era o fire care accepta orice persoana ca prieten. In curand aparu un alt baiat, care parea sa fie din aceeasi casa cu el. Incepu sa vorbeasca repede, punandu-i intrebari baiatului care ii paruse lui a fi nou venit.

Ajunse langa cei trei copii, lasa bolul cu mancare pe o masa, pentru ca-l terminase deja pe drum, si se uita putin la ei. Astepta putin, apoi zambi.
"Salut. Numele meu e Alex. Am ajuns aseara in scoala. Pot sa stau cu voi?"