Dragostea e la departare de o dorinta

[Kennya Allen]

Cand Kennya deschise ochii, soarele era catre amiaza. Iarba deasa pe care adormise imprastia un miros puternic de primavara. Aceasta se ridica si sari gardul ce despartea Aleea Diagon de terenurile deluroase. Nu era nici o adiere, iar soarele fierbinte se ridica din ce in ce mai mult deasupra magazinelor ticsite de oameni. Viperina lasa sa treaca pe langa ea, orice persoana, acordand atentie detaliilor fara sa se gandeasca. Isi pastrase acest timp doar pentru ea, lasand timpul sa ramana nemiscat. Vrajitorii mergeau grabiti catre treaba lor, insa cei obositi isi stergeau fruntea cu maneca si porneau din nou la drum. Ii urmarea cu privirea ascultand cantecul slab al randunelelor ce brazdau cerul albastru ametitor.

Din cand in cand isi aducea aminte de vremurile trecute la Hogwarts si zambea larg, gandindu-se ca toata lumea se uita la ea ca o nebuna razand singura pe strada. Dar ce sa-i pese? La un moment dat obosise si o lua cu pasi repezi spre Cofetaria lui Florean. Saluta barbatul de la departare si o data ajunsa langa tejghea ii ceru o inghetata de frisca. Dupa ce ii multumise, isi lua premiul si se aseja pe terasa luminoasa la o masa de patru persoane. Isi aminti ca mai tarziu trebuia sa treaca pe la Biblioteca sa returneze o data si pentru totdeauna cartea despre razboaiele vrajitorilor. Mereu amana intalnirea cu bibliotecara, insa acum era hotarata sa scape de o problema.