Memoriile stinse, niciodata sterse

[Letitia Levitski]

La un moment dat, Letitia inchise ochii, cu fata indreptata spre fereastra. Simtea ca si cum soarele i-ar fi vindecat niste rani,niste vanatai facute cu mult timp in urma. La un moment dat batu vantul si pe fereastra intrara cateva petale. Puse o mana peste cana cu ceai si lua una intre degete,ascultand cu un suras pe fata scorul meciului de Vajthat. Gestul Kennyei de-asi aranja parul ii reaminti ca probabil parul ei era foarte ciufulit si neglijat
Un om batran,putin cocosat care statea la bar rase tare si strident, atragandu-i atentia. Parea ca bause si era plin de viata, avand chef de vorba cu cei din jurul lui. O facu pe Letita sa respire usurata,bucurandu-se ca nu se asezase la bar pana la urma

Eu am fost vreodata indragostita? intrebarea Kennyei o lua pe nepregatite. Isi inclina capul,gandindu-se si intorcandu-i o privire incurcata
"Da. Dar cand mi-am dat seama de asta,deja trecuse totul" spuse incet. Apoi ridica din umeri,uitandu-se din nou pe fereastra. "A fost acum un an si... nu stiu, asa, gen la inceput am luat-o doar ca o joaca de copii" conchise, uitandu-se in ceasca sa. Se indrepta brusc, teapana si usor speriata simtind ca-i lipseste ceva. Se uita la mainile sale apoi isi aminti: lasase aparatul la scoala. Rasufla usurata si clatina din cap. Crezuse ca il luase si-l uitase pe undeva pe drum
"E din cauza primaverii sau ai pe cineva la care te gandesti?"