Memoriile stinse, niciodata sterse

[Kennya Allen]

"Buna intrebare." rase viperina.
"Cred ca din cauza anotimplului, dar incelasi timp vreau sa te cunosc mai bine si nu numai la suprafata."
Lucrurile erau mereu la fel in weekenduri si in fiecare sambata se vedea singura la o masa, visand cu ochii deschisi. Spera ca de acum incolo o va intalni pe Letitia pentru o barfa doua.
"Frumoasa e dragostea, chiar si cand realizezi dupa ce a trecut totul. Fiorii inca sunt vii, chiar daca el nu mai e langa tine."
Kennya rase si isi aminti de primul ei iubit la varsta de paisprezece ani, cand nici nu stia ce inseamna o strangere de mana.

"Nici acum nu stiu ce inseamna adevarata dragoste" zise pe un ton grav.
Era frumos sa vorbeasca cu cineva despre astfel de lucruri intime si sa afle mai multe lucruri din perspectiva altor persoane. Se uita din nou pe geam si vazu ceaiul terminat al colegei ei, asa ca ceru inca o tura. Linistea le cuprinsese pe cele doua si Kennya se uita acum la lumea din incapere, foarte serioasa de fel. Avea chef sa rada si sa se bucure de aceste clipe. Isi indrepta privirea spre letitia de data asta si ii spuse pe un ton nevinovat ca isi cerea scuze daca a atins un subiect nu tocmai usor de vorbit.