Noi Inceputuri

[Kennya Allen]

Soarele era sus pe cer, iar lacul de o culoare azurie dansa in valuri usoare spre mal. Cativa nori albi mergeau incet pe cerul senin la orizont, dar nu era insa destul de cald pentru a umbla in maneca scurta. Parea o zi tarzie de vara, insa era mijlocul primaverii. Kennya stia ca facuse o mare greseala cand isi uitase roba in Camera de Zi si acum suporta consecintele adierii vantului. Se saturase sa stea inchisa intre acei pereti si acum se simtea libera din nou, respirand aerul curat de langa lac. Mai erau zece minute pana sa se sune, asa ca fata nu se astepta sa vada pe cineva acolo.

La Castel, geamurile erau toate deschise, lasam adierea sa cuprinda clasele incinse. Se auzeau vocile monotone ale profesorilor in timp ce predau si uneori niste rasete de bucurie la o nota buna si exclamatii triste la auzul temei. Kennya rase in sinea ei. Facuse bine ca lipsise de la ultima ora de Ierbologie si deja se gandea la scuza pe care avea sa io spuna profesoarei a doua zi.Mergea alene prin iarba deasa cand se impiedica de ceva. Putin ametita dupa cazatura il vazu pe Ron ridicandu-se de pe jos, uitandu-se confuz la fata.
"Scuza-ma. Nu te vazusem acolo." zise viperina si ea la fel de suprinsa la vederea baiatului de la Ochi-de-Soim