Incercari

[Alexandre L. D'Yvon]

Spre surprinderea lui, Letita fu imediat in aer. Se descurca foarte bine, dupa parerea lui. Apercia mult ca fata, desi avusese antecedente nu prea palcute, era deschisa la noi incercari, si era hotarata sa reuseasca.
Zambi intr-un mod sincer cand vazu matura Letitei in aer.
["Si acum?"]
In vocea ei se simtea teama. Se grabi sa ajunga langa ea, fiind pregatit sa o mentina la o altitudine mica si sa o prinda in cazul nei caderi.
“In primul rand te bucuri pentru ca esti in aer.”
Isi aminti de vocea ei speriata, si se simti putin rusinat de ceea ce spusese. Nu dorise absolut deloc sa para rautacios.
“Scuze... Pai, in primul rand, ar trebui sa incerci sa stai ceva mai relaxata.”
Se apropie de ea, si ii corecta pozitia. Simtea cum ii tremura tot corpul, asa ca un ii dadu drumul, ci ramase langa ea, tinandu-si mainile pe umerii ei.
“Nu ai de ce sa-ti fie frica. La inaltimea asta nu poti pati nimic. Trebuie sa inveti sa-ti conduci matura, si asta presupune sa-ti invingi teama.”
Ar fi vrut sa o lase sa inerce sa se eplaseze singura cativa metri. Daca vroia sa o ajute sa isi depaseasca teama, trebuia sa o lase sa incerce singura. Prin urmare, ii propuse fetei acest pucru, promitandu-i ca va fi exact in spatele ei si ca nu va pati nimic.


OOC: scuze ca te las sa astepti asa mult...