Noi Inceputuri

[Rand al'Thor]

"A, nu face nimic" spuse baiatul buimac, uitandu-se in ochii negrii ai fetei pana cand fu trezit de zgomotul profus de catre Calmarul Urias.
"Ma indreptam spre ora de Ierbologie, asta avem acum. Tu ce faci? Nu te-am vazut prin imprejurimi de ieri. Ma intrebam daca mai esti la Hogwarts sau ai fost data afara. Au existat zvonuri care spuneau cum ai fost data afara din Scoala si ti-au rupt bagheta deoarece ai chiulit de la prea multe ore, dar eu nu am crezut asta. Stiu ca esti pana peste cap in lectii pentru Potiuni si Aparare contra Magiei Negre si nu mai poti sa te bucuri de placerile noastre cotidiene." insa cand baiatul vroia sa mai adauge ceva, fu intrerupt de falfaitul unor aripi mici si albe. Prima data crezuse ca era un porumberl, dar spre mirarea sa observa ca era un fluture. Ron se mira deoarece nu mai vazuse fluturii asa de devreme, abia in mijlocul primaverii. Insa fluturele nu baga in seama obstacolul (se pare ca Ron le sta in cale multora) si zbura mai departe pana cand se aseza pe un trandafir de un alb imaculat ce crescuse pe o piatra de marmura cu urme de crapaturi. Pe ea era scris:

Albus Percival Wulfric Brian Dumbledore

1881-1996

Uite, inca mai poarta urmele luptei din 1997! Mare om Dumbledore asta, mare om. Tata l-a cunoscut. Stii ca se zvoneste ca el a fost singurul de care s-a temut Stii-tu-Cine ? Tot el i-a si distrus mormantul. Priveste crapaturile acelea. Fata avea o privire cam furioasa. Nici nu era de mirare. Toata scoala stia cat de mult i-a sustinut ideile lui Cap-de-Mort. Cand soarele iesise dintre nori cenusii, lumina acestuia scosese la iveala ceva cu adevarat minunat...