Focul inimii

[Kim Ryan]

In sfarsit, Capitolul IV!

Capitolul IV
Monotonie?

19 septembrie

Ce frumoasa e ora de mate cand e plecata profa, iar eu scriu in jurnal. Sa-ti povestesc ce s-a intamplat azi. Cand am mers la scoala, am vazut-o pe Bridget tinandu-l pe alex langa un calorifer. Sigur il implora s-o ierte si sa se combine din nou cu ea. Dar el aproape ca n-o baga in seama. Ii tot spunea sa-l lase in pace ca tre’ sa mearga la geografie. L-am auzit personal cand a injurat-o. In pauze, Alex venea sa stea cu noi – eu, Jade, Bella si alte cateva colege si de fiecare data se nimerea sa fie exact langa mine.
Ce plictiseala! Dintr-un colt de clasa se aud rasete, in primele banci, tocilarii, fac exercitiile din manual, iar in fata mea… Bella e cat pe ce sa planga. A primit un mesaj de la prietenul ei in care ii spunea ca poate sa faca ce vrea, ca pe el nu-l mai intereseaza. Poate ca asta merita daca s-a pupat cu toti la ultima petrecere - la care eu nu am fost, dar stiu ce simte si totusi, e prietena mea. Am incercat s-o consolez, chiar daca nu prea sunt buna la asta. Iti scriu de acasa. A intrat diriga.
Sam are o prietena! Asta explica de ce in ultimele zile sta pana tarziu pe mess sau de ce isi termina atat de repede centii. Mi-a spus chiar el sa nu-i zic lu’ tata si sa-l ajut sa se intalneasca cu ea fara sa dea de banuit. Am fost incantata de idee, doar ca ar putea la fel de bine sa-I spuna lui Dean. E mai mare decat mine si destul de mare incat sa aiba o prietena. Sunt sigura ca tata ar fi de acord. Oricum, cand voi avea si eu prieten ii voi cere lui Sam acelasi lucru. Nu vreau sa spuna “Nici tu nu m-ai ajutat sa ma intalnesc cu prietena mea deci… tata! Kim are prieten!” – ar fi jenant. Am incercat sa-l ademenesc sa-mi spuna cine e “norocoasa”. Nu vrea sa-mi spuna si punct! O sa aflu eu, sunt foarte curioasa.
Pana si Jade are prieten, numai eu nu. Vorbeste 5 ore pe zi cu el la telefon si imi spune de nenumarate ori cat de dulce e. Culmea e ca nimeni nu vrea sa-mi spuna cu cine s-a combinat. Despre prietenul lui Jade stiu doar ca nu e din scoala – asta spune ea – si ca e putin mai mare. Mi-a promis ca imi face cunostinta cu el. Peste cinci ani… stiu!
Eram pe mess si m-a chemat Deyu afara, in parcul din spate. Nu prea aveam ce face in casa, asa ca am acceptat. Noroc ca si-a adus mingea de fotbal si am facut cateva pase. Dupa ce mi-a testat reflexele in poarta, parea surprins.
- Nu cred! Esti portarita la vreo echipa de fotbal? M-a intrebat dupa ce ne-am asezat pe cea mai apropiata banca.
- Nu. As fi vrut sa fac antrenamente, dar n-am gasit nicio echipa de junioare la care sa ma inscriu.
- Pacat. Ai fi cea mai buna in poarta! Si eu sunt portar la echipa scolii.
- Cand avem primul meci, domnu’ antrenor? Am ras eu.
A inceput si el sa rada cateva secunde, apoi se opri brusc si se uita la mine cu o urma de zambet pe fata.
- Ce? L-am intrebat, surprinsa de felul in care se uita la mine.
- Nimic. Mi-a raspuns el scuturand din cap si intorcandu-se sa se uite la soarele ce se scufunda incet dupa munti.
Se asternu tacerea. Nu stiam ce sa-i mai zic, ce sa povestim. Deyu continua sa priveasca visator apusul. Pentru prima data ma simteam oarecum… incomod in preajma lui. Simteam ca urma sa ma intrebe ceva important. Habar nu aveam ce, dar inainte sa ma gandesc la o posibilitate, spuse incet, aproape soptit, fara sa se uite la mine.
- Il iubesti pe Alex?



Urmeaza o extra parte, adica o parte mai lunga si cu mai multa actiune. Be ready!