Day&Night[concurs RPG]

[Alexandre L. D'Yvon]

Compania lui Vlad nu-i displacea. De fapt, trebuia sa recunoasca, o aprecia, desi cercetasul avea o mica problema cu viperinii. Cel putin asa i se paruse lui. Nu putea sa inteleaga ce era cu acest conflict intre case. Dupa parerea lui, toti erau oameni si toti meritau la fel de mult sa fie respectati. Toti erau egali, nu?
Se parea ca avea multe de invatat. Poate ca ar mai fi trebuit sa mai stea la scoala lui, unde nu existau case, unde toti erau egali. Nu era o scoala faimoasa, nici una foarte buna. Era o scoala normala pentru niste vrajitori normali. Fusese avertizat de mama lui ca in lume avea sa intalnesca multe situatii care sa-i displaca. I se spusese ca nu toti oamenii aveau acea idee cum ca toti sunt egali intiparita in capsor.
Desigur, nu putea sa-si judece prietenul [devenisera prieteni, nu?] pentru asta. La urma urmelor, il cunoscuse de aproximativ cinci minute, si nu prea avea cum sa stie mare lucru despre el.
Ridica din umeri la replica lui despre viperini, privind spre crengile de deasupra lui. Groaznic. Locul lui asa de bun si de bine gasit, care se afla sub o umbra cu care se mandrise la inceput, avea sa devina in curand un loc bun de prajit cartofii pe el, la fel cum era strada si restul lucrurilor din jur.
Isi dorea sa evite pe cat posibil transformarea lui intr-un cartof prajit ceva mai... uman, asa ca accepta sa plece in cautarea altui loc, la propunerea cercetasului.
Se ridica de pe banca si porni spre stanga in liniste, bagandu-si mainile in buzunare, in timp ce ochii lui cautau neincetat un loc racoros.
Era neobisnuit de cald pentru aceasta perioada a anului. Asta un prevestea nimic bun. Dupa parerea lui, urma o vara plina de canicula. Cum era sigur ca asta nu-i va face bine, avea a stea in casa, protejat de razele fierbinti ale soarelui. Sau, in cel mai bun caz, in piscina daca ajungea pana acolo inainte sa fie fiert in temperaturi uriase. Suna minunat, nu? Ce putea sa fie mai placut decat sa petreci o vara intreaga ascunzandu-te de caldura si incercand sa supravietuiesti?
Era timpul sa se opreasca din visare. Ii era frica sa nu aiba vre-o influenta asupra viitorului, si sa se trezeasca cu o vara la fel cum si-o imaginase el. Se opri si isi astepta prietenul, care ramasese putin in urma. Cand in cele din urma fu ajuns de acesta, isi continuara plimbarea in tacere.
’Oh, de n-ar fi asa de cald…’
Caldura avea un efect ciudat asupra lui. Il facea sa para mai melancolic. Nu observa cand niste fete incepura sa chicoteasca cand trecura pe langa el. Poate nu era totusi vina caldurii, poate era doar faptul ca isi concentra toata atentia spre gasirea unui remediu care sa-l faca sa uite de caldura.
Din cand in cand se uita spre Vlad, intrebandu-l din priviri daca gasise ceva. Primea raspunsuri verbale sau nonverbale, insa la fel de negative de fiecare data.
’Ce mi-as dori sa avem un rezultat dupa aceasta cautare...’
Acum se incredea doar in dorinte, pentru ca pesimismul pusese oarecum stapanire pe el. Ciudat. Nu era o persoana pesimista din fire. De fapt, chiar simtea o oarecare antipatie fata de acest gen de persoane. Probabil ca acum nu-i ramanea decat sa se antipatizeze singur. Incerca sa-si imagineze o astfel de scena, dar nu reusi. Prin urmare, renunta la aceasta posibilitate, aceea se a se auto-antipatiza. Poate era doar o schimbare datorata caldurii.
Spre surprinderea sa, dorinta i se indeplini. O femeie care se misca foarte vioi pentru varsta ei, parea sa aiba vreo 40 de ani, dupa ridurile fetei, striga cat o tineau puterile: ”Inghetataaaaa! Cine vrea inghetataaaaa? Doi galeoni bucata!”, si se plimba printre trecatori. Trecu si pe langa ei, dar in viteza, nu ii observa si uita sa-i mai intrebe.
Se uita la Vlad, si, fara sa astepte un raspuns de la acesta, zise:
”Inghetataaa! Asta ar putea fi potrivit pentru noi, nu crezi?”
In cele din urma, sfarsira alergand amandoi dupa femeie, incercand sa o faca se se opreasca. Nu era prea usor, pentru ca aceasta parea sa patineze cu viteza luminii printre grupurile de vrajitori care impanzeau strada.
’Oare cum reuseste?’
Ar fi vrut sa o intrebe, insa se imagina ducandu-se la ea si spunandu-i:Doamna, cum reusit sa mergeti asa repede, avand in vedere varsta dumneavoastra? .
Renunta si la aceasta idee, si in cele din urma reusi sa o opreasca pe femeie. De fpat, nu el, ci Vlad, care i-o luase inainte si reusise sa se prinda de carucior.
”Vaaari, dragilor, vroiati inghetataaa? De ce nu mi-ati spuuuus? Asa nu ati mai fi alerat atataaaaa....”
Vocea ei il ingrozea. Acele vocale prelungite si pronuntate cu accent copilaresc ii dadeau fiori. Cand se apropie si el de carucior, observa ca femeia nu era tocmai slabuta. De fapt, era intr-adevar grasa. Foarte grasa. Purta un sort plin de flori, pe care se vedeau urme de inghetata. Ridica din umeri, dar cumpara totusi o inghetata cu caramel si ciocolata si sirop din aceleasi arome. Ii placea mult aceasta aroma. Pe cand femeia isi continua turele prin sat, cei doi copii se retrasera sub un copac mare, care inca ii putea proteja de soare.
Isi mancau inghetate, savurand cu o placere stranie fiecare muscatura. Era rece, si asta era tot ceea ce-si dorisera ei.
In curand aveau sa-si termine inghetatele, si banuiau ca nu puteau ramane o vesnicie sub acel copac. Cel putin, Alex avea aceasta banuiala.
"Stii vre-un loc bun de vizitat ?"