|
16 Apr 2009, 18:53
|
|
Letitia Levitski
|
Posts: 39
RP Posts: 18
Joined: Apr 2009
Reputation:
1
Casa: Nesortat
Galeoni: 75
|
|
- "Uhh mnu stiu..." spuse cu vocea tremuranda si isi privi incredula matura. In alte circumstante ar fi inceput sa rada isteric, imaginandu-se in aer, pe matura. Dar ii placu sa simta aerul peste tot in jurul sau, sa simta cum ea insasi prindea aripi, asa ca voia sa incerce din nou, si din nou, pana se va stapani complet. Ii privi pe cei doi, pe rand. Fiecare ii afisa un zambet incurajator. Se simtea ca un copil orfan, nesigur iar ei doi parintii adoptivi carora li s-a facut mila de ea sau ma rog, doi adulti
Ridica din umeri si apoi ii urma pe cei doi, in aer. Avu acelas instinct sa se lipeasca toata de matura, de frica sa nu cada. Asa ca o pisica ce se agata cu disperare de pomul in care s-a urcat si din care nu mai poate cobori. "Asa... da, stiu, sa ma relaxez..." spuse mai mult pentru sine, incercand sa stea dreapta sau macar cat de cat normal si nu vertical, pe toata matura. Ii privi pe Alex si Shayera, mult mai sus in aer decat era ea
"Uhm, Aaalex, cred ca ai uitat sa-mi zici cum bag in viteza a doua!" rase Letitia, spunand cu subinteles ca nu stia cum sa zboare. Matura sa statea pur si simplu in aer si plutea. "Trebuia sa-mi iau avant de jos?" adauga. Nu-i convenea prea mult gandul sa coboare - pentru ca in orice caz, n-ar reusi sa se dea jos decat ajungang in genunchi in cel mai bun caz - si ca apoi ar trebui sa se urce din nou, sa treaca iarasi peste sentimentul acela ca un sughit
In fine, Alex si Shayera ii aratara in cele din urma cum sa faca. Se lasa jos pe teren si isi lua avant. Tinandu-se cand de Alex, cand de Shery, zbura destul de mult si era in sfarsit multumita de sine. Le spuse ca era okei si ca puteau lua o pauza sau chiar sa termine "lectia" si sa o lase pe alta data. Zburau spre castel, chiar deasupra salciei si radeau usor toti trei. Letitia era usor roz in obraji de fericire. Si chiar atunci, Shayera o gadila usor, nevrandu-i raul dar o facandu sa se clatine periculos de mult, echilibrul Letitiei este la minim in general, si aproape cazu de pe matura. Scoase un sunet de uimire iar matura sa se intoarse, din nou, vertical, facandu-i mainile sa alunece
"Le destin se moque bien de nous"
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|