Focul inimii

[Kim Ryan]

Iar m-ati convins. O sa pun continuarea mai repede decat mi-am planuit. Sunt foarte curioasa ce parere aveti si cred ca si voi sunteti curiosi. V-am promis o parte mai lunga, deci... Ready? Set... GO! Atentie, interzis copiilor sub 15 ani. =] Sa nu spuneti ca nu v-am avertizat.


Eram uimita. Nu tin minte daca am ramas sau nu cu gura deschisa – probabil ca da. De unde stia? I-am spus lui Alex sa nu mai zica la nimeni. Bella! Nu. Bella e prietena mea si mi-a promis ca pastreaza secretul. Si totusi, nu am mai spus la nimeni. Era chiar atat de evident? Cum si-a dat seama? Sau e doar o intrebare capcana?
- De unde stii? I-am raspuns aproape fara sa vreau.
- Nu am cum sa-ti explic asta. Tu crezi ca nimeni nu poate iubi mai mult decat il iubesti tu pe el. Dar te inseli. Nu face greseala sa crezi ca-l iubesti cu adevarat.
Am ramas din nou blocata. De unde scoate toate porcariile astea? Ce tot indruga acolo? Nu am mai vazut partea asta a lui. Poate era doar o gluma… dar parea sincer! Acum se uita in jos. Nu puteam sa descifrez expresia fetei lui. Ce puteam sa fac decat sa las gandurile sa vorbeasca?
- Nu ai de unde sa stii daca il iubesc sau nu cu adevarat!
- Dar nici tu nu stii. A raspuns repede, dar cu calm, uitandu-se in sfarsit in ochii mei.
- Trebuie sa plec.
Eram frustrata. M-am ridicat brusc de pe banca, pornind spre blocul meu. Inainte sa fac doi pasi, Deyu m-a prins de mana. Am incercat sa scap de stransoarea lui puternica, dar in acelasi timp delicata. Mi-a cuprins trupul cu bratele lui si si-a apropiat fata de a mea. Intr-o fractiune de secunda, ii puteam simti respiratia incalzindu-mi obrajii reci, iar apoi buzele moi lipindu-i-se de ale mele si deschizandu-se. Un fior cald mi-a cuprins tot corpul, incepand din varful limbii si blocandu-mi creierul. Nu a durat mai mult de 4-5 secunde. El s-a retras brusc si parea speriat.
- Scuze. Nu stiu ce…
Nu l-am lasat sa termine propozitia. I-am luat fata in maini si l-am sarutat din nou. Creierul mi-a fost blocat din nou de limbuta lui moale si fina care imi misuna prin gura, contopindu-se cu limba mea. Respiratia lui ma innebunea. Imi pierdeam autocontrolul. Am inceput sa-i dau bluza de trening jos, insa el m-a oprit si s-a uitat din nou speriat la mine.
- Esti sigura? M-a intrebat Deyu ingrijorat, tinandu-mi mainile intr-ale lui.
O parte mica din mine imi soptea sa incetez. Nu eram decat buni prieteni… si totusi, ochii lui ma hipnotizau. Era atat de tentant, incat nu am putut refuza. L-am sarutat scurt pe buze.
- Sunt foarte sigura! I-am soptit la ureche, in timp ce ma chinuiam sa-i dau jos pantalonii.
Cred ca a observat ca intonatia mea nu admitea un raspuns negativ. Printre saruturi si mangaieri, a reusit sa ma dezbrace. Nu mai purtam decat bijuteriile de care nu ma puteam desparti si pantofii cu toc mic. M-am intins pe spate pe banca, iar el s-a pus peste mine, fara sa ma incomodeze. Ii simteam pieptul apasandu-l usor pe al meu, incalzindu-l. Mana mea rece ii mangaia spatele, in timp ce buzele lui coborara usor pe gatul meu. Nu imi atingea sanii, asa cum m-as fi asteptat, ci fata. Statea suspendat cu buzele la cativa milimetrii deasupra barbiei mele, analizandu-mi fata. Puteam auzi cum inima ii batea mai puternic decat de obicei. Isi cobori capul pe pieptul meu. Putin mai jos puteam simti acum ceva cald, care incerca… Inainte ca acel ceva sa gaseasca locul in care voia sa intre, Deyu s-a ridicat de pe mine, luandu-si hainele.
- Kim… nu pot sa fac asta!
- Ce e? N-ai mai facut-o pana cum cu o virgina? Am chicotit eu, inca nebuna dupa parfumul lui.
- Nu intelegi. Nu pot sa-ti fac TIE asta! Ce fraier sunt! Iarta-ma, a fost numai vina mea.
- Nu e adevarat…
Am oftat, luandu-mi hainele. Ma simteam ciudat si… penibil. Deyu se imbraca repede, actionand ca si cum ar fi fost nervos. Continua sa nu se uite la mine cand se aseza din nou pe banca, asteptandu-ma. Mi-am dat seama ca nu era nici pe departe atat de nervos pe cat era de trist. Ochii lui care ma fermecau il dadeau de gol. In ei inotau lacrimi limpezi. M-am imbracat cat de repede am putut si m-am asezat langa el. Mi-am pus mana peste a lui, pe banca, atenta sa nu fac vreo miscare brusca si el sa plece. Deyu inchise ochii, scapand o lacrima care se prelinse usor pe obrazul lui. S-a grabit sa o stearga repede cu maneca de la bluza, dar l-am oprit. I-am atins fata cu varfurile degetelor si am cules picatura de roua de pe chipul lui perfect.
- De ce? L-am intrebat incet, incat m-as fi mirat sa fi auzit.
- Stiu ce simti. Cred ca aveai dreptate. Il iubesti pe Alex, altfel nu imi explic de ce te gandesti tot timpul la el.
- Deci vrei sa spui ca tu imi citesti gandurile. Foarte amuzant, nu am mai auzit asta pana acum. L-am ironizat, zambind fals.
Se intoarse sa se uite la mine. Afisa o fata serioasa, mai serioasa ca niciodata!
- Aproape. Stiam ca nu ma vei credea, de asta nu ti-am spus si nici nu aveam de gand sa-ti spun prea repede. Nu pot citi gandurile, altfel intelegeam.
- Ce sa intelegi?
- Pot doar sa simt ce simt celelalte persoane. Aproape le citesc gandurile, dar nu chiar. Citesc doar sentimente. Poate crezi ca sunt nebun. Stiu, ar fi ceva normal sa crezi asta. A continuat el, ignorandu-mi intrebarea.
- Nu te cred deloc nebun. Doar ca… sunt uimita.
- Stiu. Totusi, nu inteleg un lucru. Dar nu conteaza acum. Esti una dintre primele persoane la care le spun asta. Ai putea sa pastrezi secretul?
- Stii deja ca pot sa pastrez un secret. Nu cred ca mai era nevoie sa intrebi.
Ma saruta din nou, la fel de tandru si de dulce ca de fiecare data. M-a condus pana in fata blocului, desi era la zece pasi de parc. Mai tarziu mi-am dat seama de ce-am facut. Am stat goala intr-un parc, cu un tip deasupra mea. Apoi mi-a spus ca poate simti ceea ce simt alte persoane. Sper ca a fost doar un vis.