Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Briana Brighton]

"Stiu" ii raspunse fata la fel de incet, desi nu ii venea sa creada ca acel baiat era chiar Snape, profeosorul lor de Potiuni.Parea sa fie cam de varsta lui Mary, poate cu un an mai mare, insa avea aceeasi privire plina de dispret care te ingheta oricat de puternic ai fi fost.Indoielile Cercetasei se risipira in momentul in care profesorul de Potiunii i se adresa baiatului pe un ton foarte cald:
"Severus, baiete, adu o sticluta de Verritaserrum.Se pare ca ai niste colegi chiar glumeti!"
Auzind cuvintele profesorului, elevul de la Viperini, care era intradevar Snape, se indrepta cu pasi rari spre un dulap indepartat, privind inapoi chipurile celor doua fete.In mai putin de un minut se intoarse tinand in mana o sticluta in care se afla potiunea, care urma sa descopere adevarul, insa nu adevarul pe care il credeau profesorii, ci un altul aproape inexplicabil.Tematoare, Mary ii sopti colegei sale:
"Si acum ce facem? Ce le spunem? Cum le explicam ca pur si simplu am gasit un medalion, care ne-a adus din trecut? Eu, sincer, nu prea vreau sa gust potiunea..." si privi spre sticluta din mana lui Snape, " Trebuie sa ne intoarcem in Sala Armurilor, sa gasim medalionul si sa plecam."
"Dar cum scapam de aici, Mary?"
Cercetasa nu mai avu insa timp sa ii raspunda, caci profesoara McGonagall o chema si ii spuse sa se aseze pe un scaun, apoi sa indeparta pentru o clipa alaturi de profesorul de Potiuni.Mary auzi totusi ceea ce vorbeau si intelese ca McGonagall se temea ca aceasta sa nu fie o capcana pusa la cale de "Stim-Noi-Cine", iar fetele sa fie un real pericol pentru scoala.Pe Cercetasa o amuza aceasta posibilitate; cum ar fi putut ea sa il sprijine pe Voldemort?Insa altcineva parea foarte interesat de conversatia profesorilor si acela era chiar Severus, care o privea suspicios pe Cercetasa,intrebandu-se daca poate fi adevarat.Se apropie de scaunul ei si o intreba pe un ton grav, privind-o parca fascinat de posibilitatea ca un adept al lui Voldemort sa se afle langa el:
"Cine esti?" o intreba Viperinul, examinand chipul fetei.
"Mary Mystery! Incantata de cunostinta, sunt o noua eleva." ii raspunse fata rece, intinzandu-i mana, insa baiatul refuza sa observe acest gest, ci continua sa o priveasca, iar apoi brusc se intoarse si se apropie de cei doi profesori.De data aceasta Mary nu mai reusi sa asculte ceea ce vorbea asa ca se multumi sa astepte gandinudu-se cum ar putea ajunge repede in Sala Armurilor si reveni in prezent.

Spre surprinderea celor doua fete,profesoara McGonagall se intoarse foarte zambitoare si le ceru scuze pentru situatia jenanta prin care au trecut si pentru faptul ca s-a indoit ca ele ar fi fost elevele asteptate, iar apoi le lasa sa mearga in Sala Mare pentru a lua cina alaturi de noi lor colegi.
'Ceva o determinase sa isi schimbe parerea si in mod sigur are legatura cu Snape.Dar ce?' se intreba Mary in timp ce ii saluta pe profesori si inchise usa in urma sa si a lui Hermione, incercand sa ignore privirea insistenta a lui Snape.
Scapand ca prin minune, fetele se indreptara spre Sala Armurilor, singura lor speranta de a se reintoarce la vietile lor de pana atunci.Deschisera rapid usa salii si alergara spre armura la gatul caruia se afla medalionul magic care le adusese in trecut.
"Ce-i asta? Unde e?" exclama speriata Mary deoarece armura era la locul cunoscut, insa la gatul ei nu era niciun medalion si nicio urma care ar fi putut sa indice faptul ca s-ar fi aflat inainte in acel loc.Daca medalionul nu mai era insemna ca erau prozoniere in trecut, intr-un trecut care nu le apartinea, pe care nu il traisera niciodata si pe care nu si-ar fi dorit niciodata sa il traiasca.Ultima lor speranta de a se reintoarce era distrusa de absenta medalionului, iar in timp ce ele verificau fiecare colt al salii sperand ca il vor gasi, usa neagra din lemn se deschise brusc, iar inautru pasi Snape, elevul de atunci.Fara sa spuna nimic, se apropie de ele si le prinse de maini, pe care le examina tulburat.
"Nu e! Nu e!" sopti ca pentru sine Viperinul, privindu-le din nou dispretuitor, apoi se intoarse si incerca sa paraseasca sala, insa Mary il opri:
"Lasa-ma sa trec!" ii zise pe un ton clam Viperinul, incercand din nou sa deschida usa."Lasa-ma am zis, daca nu vrei sa..."
"Nu vrem sa iti facem nimic, vrem doar sa vorbim cu tine." ii spuse foarte cald Hermione, apropiindu-se se ei, insa baiatul nu intelese si scoase bagheta, amenintand ca o va folosi.

"Cine credeai ca suntem?Ce le-ai spus de ne-au lasat in pace?" incerca din nou Mary sa stabileasca un dialog cu Snape, iar de aceasta data ii lasa calea libera deoarece nu isi dorea un duele cu profesorul ei de Potiuni, fie el si mai mic cu vreo trezeci si ceva de ani.
"Nu e treaba ta!" ii spuse scurt baiatul, iar apoi disparu pe usa, fara a mai spune niciun cuvant.