Destin si Magie

[Laura Madley]

Primul Semn

Scoala
Aici invat eu.

Eu, Laura Madley
Eu sunt aceasta.




Iubeam foarte mult cartile fictive. Aveau, oarecum, magia lor. Insa, eram singura care credea asta din familia mea. Mama, imi tot spunea ca voi avea probleme cu vederea mai tarziu daca voi mai sta pana la ora doua, noaptea, ca sa termin un intreg roman cu trei sau patru volume. Tata, imi tot repeta sfaturile mamei din cinci in cinci minute ca un televizor care facea reclama la acelas produs de mii de ori pe zi! Fratii mei, gemeni, ma denuntau garzii superioare, mama, ca imi las cartile peste tot. Se intampla, foarte des, deoarece nu mai aveam loc in propria mea biblioteca care avea peste cinci sute de de carti...
"-Lo, te'am chemat la masa acum o ora!"...
Tresar. Cade ceva pe jos. Deschid ochii. Camera era foarte intunecata. Era seara. Ma ridic din pat si vad Nemurire in Univers pe podea. Era deschisa la pagina patru sute. Deodata, imi amintesc vocea mamei cand ma strigase.