Punkista

[Anna McNair]

Capitolul 19

Vineri m-a sunat doctorul.
-Em Gray?
-Prezent
-Em..vreau sa vorbesc cu tine..ai timp sa treci pe la spital?
-Pff..am ore pana la trei
-Atunci iti voi spune acum..e vorba de mama ta.Stii..cu toate ca a fost dusa le dezintoxicare,drogurile au fost mult prea puternice pentru ea.Are organismul foarte slabit si mai nou i-am descoperit o forma de leucemie.Em..vreau sa fiu cinstit si sincer cu tine..nu stiu cat va mai rezista.O tinem conectata la cateva aparate,ii dam o alimentatie cat mai naturala,o avem sub supraveghere 24 din 24.
-Eu maine fac 18 ani..e iunie..eu termin scoala.Timpul s-a scurs repede..trebuie sa plec la facultate..
-Atunci cel mai bine ar fi sa ramana la noi..si pana pleci sa mai vii pe aici sa-ti iei ramas bun.Sa o mai suni..are telefonul aici..te rog sa mai tii legatura cu ea.
-Da..maine dimineata o sa fiu acolo..
-Prea bine..dar sa nu-i spui..cred ca banuieste deja ca nu se va mai ridica din pat..
-Bine..la revedere.
FUCK!Fix cand credeam ca mama se va face bine,cand mai aveam macar o speranta..apare asta.Mama are o forma de leucemie..asta inseamna moarte.M-am invoit la restul orelor..am mers acasa si am plans alaturi de Chris..mi-a fost alaturi ca de obicei.

***

Da..e iunie.Primele zile de vara zburda prin aer cu gingasie.Deja sunt inscrisa la facultatea de arhitectura din New York,urmeaza sa ma duc sa ma uit de un apartament.Tata m-a sunat din nou si mi-a spus ca va suporta toate cheltuielile facultatii mele.Pe plan financiar tata ma multumeste..insa tot rece si distant a ramas fata de mine..dar si eu sunt la fel.Nu vreau sa ne impacam..mie imi convine doar suportul asta financiar..e bine asa.Nu va trebui sa dau socoteala pentru ceea ce fac,ci doar pentru ceea ce cumpar.

***

A doua zi,in care se fac exact 18 ani de lupta continua cu viata,am mers,inca de dimineata la mama,impreuna cu Chris.Statea acolo slabita,doar carne si os,dupa cum a zis si doctorul,conectata la aparate.
-Mama?
-Em..am nevoie de tine.
-Sunt aici acum..
-Dar nu vei mai fi..si nici eu..
Avea vocea tremurata si ragusita.Tusea imediat ce scotea doua cuvinte.
-Cum adica mama?
-Tu..la multi ani!Imi pare rau ca-ti dau un asemenea cadou.Eu Em,mi-am incheiat socotelile cu viata,sunt gata sa plec pe cealalta lume,cu gandul ca tu stii ce faci.Ca esti gata de viata.
-Nu vorbi asa..Am spus eu cu lacrimile deja in ochi
Chris era in sala de asteptare,nu am vrut sa intre cu mine..mama nu stie ca am venit cu el si nici nu a stiut niciodata ca am un prieten.
-Em..vezi butonul acela?Ma intreaba si arata cu degetul ei slab si costeliv spre un buton rosu aflat pe unul din aparatele de langa ea.
Am dat din cap ca-l vad,mecanic,cu privirea inca atinintita pe el.
-Apasa pe el,te rog!Ma ruga ea si incepu sa planga.Em..te iubesc si-ti vreau tot binele din lume..am facut o greseala prea mare..sunt un om ca oricare altul..imi pare rau ca nu ti-am putut oferi mereu ce ai vrut,ca acum ramai la mila lui taica-tau.
Plangeam de-a binele acum,abia de o mai vedeam de dupa lacrimi,insa stiam ca si ea plange si sufera.Nu puteam sa fac asta,sa o deconectez de la aparate si sa moara langa mine,NU POT SA-MI OMOR MAMA.Mi-am repetat asta in gand de cateva ori iar ea tot astepta raspunsul meu.
-Mama..nu..nu pot sa fac asta..Nu pot sa te omor.
-Emily..nu mai rezist.Daca ai sti cat ma doare..am dureri trupesti si sufletesti..nu am mai vazut lumina zilei..sunt pierduta prin cearsafuri,fara sa ma misc,fara sa fac nimic.Nu vorbesc cu nimeni,nu fac nimic.O sa inebunesc,daca nu am inebunit deja..
In timpul asta,cat a fost in spital nu m-am gandit niciodata cat de greu ii este acolo..adica stiam ca nu ii e bine..dar nu mi-am imaginat chinurile prin care trece,singuratatea care o apasa pe suflet din ce in ce mai puternic.Si probabil,plange in fiecare zi.Se gandeste la prostia care acum o costa viata.
-Mama..nu pot.
Doctorul a intrat in incapere.
-Ce se intampla?A intrebat si a schitat un zambet fortat
-Vreau sa apesi odata pe butonul ala..vreau sa mor.A spus mama plangand,de data asta cu privirea atintita spre doctor.
-Te inteleg perfect,dar nu pot face asta fara aprobarea lui Em.Spuse doctorul apoi cei doi se uitara la mine in asteptarea raspunsului.
Nu stiam ce sa zic.Nu ma gandeam niciodata ca cineva ma va intreba vreodata „Vrei sa moara mama ta?” iar totul sa stea la latitudinea mea..eu sa decid asta.Logic ca as vrea ca mama sa-mi fie aproape..as aprecia-o asa cum trebuie..dar desigur n-am facut asta pana in ziua aceea,cand mi-am dat seama cat de ratata am fost..ca am ajuns intr-o situatie atat de trista..plangeam..plangeam cu foc.Cum sa pot face asta..insa..nu o puteam chinui pe mama.Se citeste in ochii ei nefericirea si tristetea..in curand va avea sa ramana singura si sa fie si mai trista.Avea sa sufere.Sa planga pentru fiecare rana pe care o are,sa sufere pana cand o sa se sufoce in plans si o sa moara tragic.Am pus stop acestor ganduri.
-Daca vrea mama,nu vreau sa o fac sa sufere.Fie cum vrea ea.Mama..daca tu vrei asta..nu vreau sa te fac sa suferi.Esti libera din partea mea,dar vreau sa stii ca te iubesc si ca te voi iubi mereu..ca oriunde ai fi tu tot mama mea ramai..iarta-ma ca nu te-am pretuit la timp.
Am imbratisat-o pe mama timp de cinci minute..si am plans impreuna pana cand doctorul mi-a spus sa-mi iau adio de la ea si sa ies afara..caci in jumatate de ora va fi deconectata.Inainte sa ies inlacrimata din incapere mama mi-a zis cateva ultime cuvinte pe care le voi tine minte toata viata:
-Em,m-ai facut cea mai fericita fiinta de pe acest pamant.Acum sunt impacata si gata sa plec.Sunt sigura ca o sa fii cea mai buna.
A fost o zi oribila..mama a fost deconectata chiar de ziua mea.A fost o zi in care am primit cadouri de la micii mei si tot odata am incercat sa ma inveselesc si am avut tot timpul ochii rosii de la plans.Mi-am invitat amicii acasa,am facut pizza si am incercat sa zambesc.Mama e impacata si fericita acolo unde e.