Chad

[Ada McNair]

Nu stiu de ce s-a comportat mama atunci asa de frumos cu mine . De cand am trecut de varsta de 14 ani , ma trateaza ca pe un major , ca si cum as fi un om de afaceri , un om care s-o indrume ce fel de terenuri sa cumpere .
Deobicei nu se comporta asa , si m-a facut sa ma simt foarte bine , caci poate incepe sa fie mai mandra de mine , si sa-mi ..arate mai mult interes. Sau poate se comporta asa , doar pentru faptul ca tatalui meu nu-i place sa ma alinte cnieva , si deoarece el va fi plecat pentru doua luni. Oricum , sunt foarte fericit , ca am putut vorbi cu ea , si aproape ca am uitat de Vanessa si de problemele mele , care cred ca vor incepe odata cu momentul in care voi intra in clasa .

***

La scoala , nu s-a intamplat nimic palpitant . Vanessa nu a venit la scoala , iar Alex ca deobicei a dormit cu capul pe banca , si nu mi-a spus nimic . De atunci nu prea ne-am mai vorbit .
Singura persoana careia i-am adresat ceva a fost diriga , caruia i-am cerut voie la baie , si coloegei mele de banca , care am intrebat-o daca n-are cumva din intamplare vreo rezerva la ea . A avut , ceea ce m-a scutit de a intreba si pe altii , si a intra intr-o conversatie stupida de care n-aveam chef .
Totusi , ma intreb de ce nu a venit Vanessa la scoala , iar acest gand ma framanta . Acum mi-as fi dorit sa apara , sa o vad gafaind si cerandu-si scuze de la profa' ca a intarziat . Mi-as fi dorit sa nu-mi fi dorit sa nu vina . Nasol!

***

Am plecat mai devreme de la ore , incat sa ajung acasa mai repede . Am bocanit la usa , dar mama nu imi raspunse , asa ca am mai batut o data , si inca o data . Degeaba . Mi-am cautat cheila in buzunarul de la geaca , scapandu-le pe jos , si injurand caci mi se sparsese brelocul meu preferat cu Tony Hawk . Am adunat cioburile mititele , si le-am pus inapoi in buzunar . Am bagat cheia in yala , si am rotit-o de trei ori . M-am mirat putin , caci niciodata usa nu era inchisa decat o singura data .
- Heey! E cineva acasaa? am intrebat eu pe un ton plictisit , sperand totusi sa fiu singur , pentru a ma cocota pe canapeaua din living si pentru a ma uita la televizor fara sa fiu deranjat.
Totusi , cateva zgomote de la etaj s-au auzit . M-am speriat putin , caci prima oara a sunat ca si cum ar fi cazut cineva de pe dulap . Am urcat scarile cat de cat linistit , si am deschis usa surorii mele foarte incet , pentru ca deobicei se speria cand intram brusc . Imediat , am vazut cearceaful cel albastru cu norisori unduindu-se , iar o piele alba ca varul iesind pe sub el . Am zambit pana cand am vazut o claie neagra iesind . Am ramas socat . Nu putea fi sora mea , caci ea este satena , nici decum bruneta . Inima imi batea foarte puternic , observand cateva riduri de batranete pe acea piele iesita pe sub cearceaf .
Nu putea fi ea ! NU! Nu avea cum! Am trantit usa atat de tare , incat am putut auzi de acolo un mic tipat . Mi-am luat repede placa din camera , si am alergat pe scari de parca as fi fost urmarit de vre-un extraterestru sau ceva de genu' . De-abia am reusit sa deschid usa in graba aia .
M-am suit pe placa , si mergeam ascultand Eluveitie , in speranta ca ma va mai linisti . Dar degeaba , acea piele alba si ridata , ma facea sa nu-mi doresc sa fi chiulit de la ore . Nu ii voi ierta niciodata asta .