Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Briana Brighton]

Noapte care urma acelei prime incercari de a descoperi medalionul aduse cu ea ore intregi de nesomn pentru Mary, secunde care pareau o eternitatate in intunericul din dormitorul Cercetasilor si ganduri, ganduri dintre cele mai ciudate: franturi din vechea ei viata, zambete, flori, raza de soare, impreuna cu nori grei de praf, care intunecau toate amintirile fericite.Mary se simtea pentru prima data captiva intr-o viata care nu ii apartinea, intr-un univers pe care nu il dorea al ei si la care nu putea sa accepte sa se conformeze.Intrebari fara niciun raspuns ii trecea prin minte, iar ganduri negre se profilau pe cerul viitorului.Nu stia ce ii rezerva viitorul si ce mistere va fi nevoita sa mai descopere, totul era incetosat, imbracat intr-o mantie groasa de fum negru, in care fata abia mai putea respira.Ceasul ticaia mai tare ca niciodata, insa la perioade din ce in ce mai lungi.Uneori fetei i se parea ca timpul s-a oprit, insa un nou ticait ii amintea ca inca mai este in viata, chiar daca ea nu mai credea ca ceea ce traieste se mai numeste viata.Era o farsa, o farsa a sortii, in care cazusera Mary si prietena sa, iar acum timpul parea ca rade privindu-le cum incearca sa evadeze dintr-o inchisoare invizibila, in care paznicii sunt mult prea vigilenti pentru a fi pacaliti.

In zorii zilei, Mary se trezi mai obosita ca niciodata.Orele de nesomn nu erau de vina, ci incordarea si teama care o bantuia din momentul in care ajunsesera din neant in Sala Mare a castelului.In camera nu mai era decat Lily;celelalte fete plecasera deja la micul-dejun.
"Asteptam sa te trezesti, Mary!"ii spuse Cercetasa, incercand sa isi ascunda lacrimile, dar Mary observase acest lucru.Nu se mai chinui insa sa o intrebe ce s-a intamplat pentru ca stia deja ca are legatura cu Severus, iar in acel moment chiar credea ca problema ei este mult mai importanta decat o mica cearta intre prieteni.
"Esti bine, Mary? Nu te-am vazut ieri dupa-amiaza.Unde ai fost?" o intreba Lily dupa cateva minute de tacere.Mary nu dorea ca noua sa colega sa afle ce se intamplase asa ca ii spuse ca se plimbase cu Hermione prin curtea castelului, iar apoi se pregati rapid si cobori in Sala Mare pentru a lua micul-dejun.

La masa Astropufilor o zari imediat pe Hermione, care la randul ei recunoscu chipul prietenei sale prin multime si alerga imediat spre ea.Ii facu semn sa se departeze putin de Lily, apoi ii inmana un bilet, spunandu-i:
"L-am primit de la un elev mai mare.Dumbledore vrea sa vorbeasca cu noi, trebuie sa mergem."
Auzind aceste lucruri, Mary o urma pe Hermione, hotarata sa renunte in acea dimineaza la micul-dejun in favoarea unei potentiale intoarceri.Ajunsera repede in fata biroului lui Dumbledore, dupa ce spusesera o parola, care in alte circumstante ar fi amuzat-o pe Cercetasa: "caramele cu picatele".In timp ce fetele nu se hotarau care dintre ele sa deschida usa, in pragul ei aparu chiar directorul scolii, care, zambitor, le pofti inautru.Mary mai fusese de cateva ori in acel birou, insa acum i se parea putin schimbat, desi pasarea Phoenix se afla tot la locul ei si parea destul fericita deoarece renascuse doar de cateva luni, fapt pe care i-l explica Dumbledore Cercetasei, vazand ca aceasta priveste pasarea foarte atent.

Fetele nu se simteau atat de confortabil in biroul directorului, mai ales ca stiau ca Dumbledore stie acum tot adevarul.Sperau insa sa gaseasca o solutie salvatoare si de aceea il priveau atente, abia respirand, in timp ce inimile batea cu putere in piepturi.
"Imediat vom vorbi si despre subiectul care ne intereseaza pe toti, insa trebuie sa mai vina cineva" le explica directorul, iar in clipa urmatoare usa se deschise, iar in prag aparu profesoara McGonagall.Indata ce pasi in birou ii atinti privirea asupra nepoatei sale, care abia isi mai stapanea lacrimile.Niciuna dintre ele nu rosti niciun cuvant, insa in aer plutea o emotie tulburatoare.

Cateva clipe tacerea se asternu in incapere, insa Dumbledore lua cuvantul si, cu un glas bland, le spuse fetelor:
"Va voi spune povestea unui medalion magic, ale carui puteri sunt mult mai mari decat cele pe care le stiam pana acum.Acest madalion a fost denumit pentru mult timp Medalionul Visatorilor si se credea ca te poate purta intr-o lume de basm, insa cu mai bine de o suta de ani in urma un vrajitor l-a furat si a aruncat un blestem asupra lui.Astfel, acesta putea trimite oameni in alte lumi, insa niciodata nu s-a stiut ca poate sa ii trimita in trecut, intr-un timp ales de posesorul lui.Pentru a impiedica aruncarea altor bleseme asupra lui, Medalionul Visatorilor a fost ascuns in castel, iar eu am fost singurul care am stiut unde se afla.Da, spun "am fost" pentru ca acum medalionul a disparut, cineva l-a gasit si l-a luat.Se afla ascuns undeva pe langa lac, locul precis nu are importanta si nu stiam ca cineva mai stie despre existenta lui.Vrajitorul necunoscut care a blestemat medalionul este cel care a fixat data in care ati ajuns voi la Hogwarts.Probabil pentru el avea o insemnatatea foarte mare.Cu ajutorul lui ati fi putut sa va intoarceti la vietile voastre, insa asa..."
Fetele ascultara in tacere cuvintele directorului, insa sfarsitul le infiora.Hermione privi cu lacrimi in ochi spre bunica sa, in timp ce Mary izbucni in lacrimi, se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa cu gandul de a pleca.Hermione insa o prinse din urmna si o opri.
"Astepta... Poate mai este o solutie." ii zise aceasta, iar tonul ei bland o linisti pe Cercetasa, care ii spuse in soapta:
"Nu mai vreau... Hermy... Vreau sa ma intorc in viata mea."