O poveste pe maul lacului

[Aida Viperin]

Aida nu dormise bine in aceea noapte,si asta nu din cauza vreunui test sau a unei teme kilometrice pe care o avea de facut,ci doar din cauza unui vis...''Doar...un vis'' isi spuse Aida in gand,pregatindu-se sa mearga in Marea Sala pentru a lua micul-dejun.Cobari treptele in fuga,dar auzind toata harmalaia elevilor care aflau deja in Marea Sala se razgandii si pleca spre lac.''Oricum nu-mi era foame''isi zise Aida,care avea nevoie de un loc unde sa reflecteze,si sa uite visul care nu-i dadea pace nici acum.Se aseza sub un copac,departe de ochii curiosilor.Pe malul celalalt se zareau niste siluiete,nu prea clare,mult prea mici si neinsemnate fata de maretia lacului...''Lacul...''atat de batran dar totusi atat de tanar...el ascundea atatea secrete,atatea mistere,mii si mii de rasarituri,dimineti ploioase,apusuri colorate.Aida inchise ochii....era pe peronul de la King's Cross cu un cufar imens carat de tatal ei,mama ei dandui ultimele sfaturi....erau ultimele secunde inainte de plecarea trenului,mama sa o imbratisa,tatal o saruta cu afectiune pe frunte;isi lua ramas bun...deodata toata scena se intuneca...totul disparea... peronul era invaluit de o ceata densa,neagra...Aida nu mai vedea nimic....dar auzea o voce....vorbea in reptomita....era un baiat...nu-ii vedea chipul,pur si simplu stia asta...putea deslusi doar atat estin si Putere....''GATA ! ! ! '' spuse Aida cu voce tare,fara sa vrea,revazu-se visul...si fara sa-si dea seama plangea,ea nu plangea prea des...dar totusi trebuia sa afle....si inchise ochii,cazand iarasi in visare....trebuia sa stie cine este acel baiat,acel invadator al mintii sale...acel intrus.......
-AIDA ! se auzi o voce,care o facu sa tresara.

OOC: parintii Aidei murisera in circumstante misterioase...sa continue cineva...