Vise si ganduri

[Roland Delaney]

Roland nu avea nevoie de somn datorita felul lui de a fi, adica mai exact nemuritor. Ce naiba iti mai trebuie somn cand ai in main eternitatea. corpul lui era totusi uman dar spiritul..................Aici era alta poveste. Modificat de o evolutie mutagena dintre combinarea unui spirit de vampir cu al sau...de ce oare se gandea Roland acum la asemenea lucruri lipsite de vreo importanta. Chiar era cu totul lipsit de vreo logica sa stea sa isi aduca aminte de asa ceva.

Totul era o prefacatorie, nu putea sa nu "doarma", asta insemna sa se bage in pat sa se prefaca in legatura cu faptul ca ar dormi si sa plece in biblioteca, bucatarie, camera necesitatii la Salcia Batausa, sa o mai ingrijeasca sau la Cerberus sa ii mai aranjeze blana. Era genul acela de fiinta careia ii placeau provocarile. Cand venea vorba de asa ceva, in sensul riscant, nu isi folosea puterile decat daca insemna ca altcineva inafara de el era in pericol.

In consecinta acelei mentalitati asta si facu, dar in ordinea inversa enumerarii anterioare. Il vizita pe Cerberus, il pieptana si se jucase cu el, Fiind capabil sa-si modifice dimensiunea fizica, din orice punct de vedere, avea capacitatea de a-i fi alaturi Cerberusului mai usor decat ar fi putu oricine, amandoi erau nemuritori in consecinta se intelegeau unul pe altul foarte bine. Salcia era urmatoarea pe lista lui, o ingrijise in urma cu ceva vreme dar totusi, o salcie ancestrala si nemuritoare, era ceva dificil de mentinut frumos. El era singurul care a reusit sa nu fie batut de ea. Salcia chiar isi cobora anumite crengi care o dureau spre a fi vindecate, el facea asta cu cea mai mare placere. Era o mare bucurie sa stie ca abilitatile sale erau utile si la altceva decat distrugere.

Locul in care traise, dimensiunea Ashcroft, era un loc in care era mereu folosit pentru a face rau, plata era foarte buna, dar se saturase. De aceea evadase de acolo in aceasta lume. Aici era folosit pentru a proteja unii oameni de a fi nevoiti sa se raneasca. Esecurile sale cele mai mari au fost cele doua razboaie mondiale pe care nu fusese capabil sa le previna si cand incerca sa intervina, ajungea prea tarziu. In momentele cand incercase sa-i invie pe cei morti, reusind cu usurinta de fiecare data, acestia reveneau in lupta renuntand la vietile lor, la vietile ce le-au fost redate. Oamenii acestia nu isi pretuiau existenta, erau chair imposibil de salvat. Era de inteles acest lucru la cei din dimensiunea Ashcroft, ei traiau pentru a vedea sufrinta, traiau pentru a o provoca si cei ce sufereau erau pentru ei asemeni clovnior.

Gandurile acestea i se invalmaseau mereu in minte, se contopeau si nu-i dadeau timp sa traiasca in pace. Bine daca ceea ce facea el se putea numi sa traiasca.

Coborand pe o alee secreta de-a spiridusilor ajunse rapid in bucatarie. Era capabil sa-i vada pe spiridus asa ca se oprise cand intrase in bucatarie si strigase destul de tare ca sa auda toti.

[bolor=blue]"Este vre-unul dintre voi mai putin ocupat incat sa-l pot deranja in a-i cere sa-mi faca un sandvish. Daca nu va suparati desigur."[/color]

Privind cu atentie a vazut ca toti spiridusii se uitau uimit la el, nu erau obisnuiti ca un vrajitor sa le ceara ceva, se facura toti vizibili raspunzand unul mai aspectuos.

"D-d-d-domnule, n-n-nu t-t-tre-trebuie s-s-sa va u-u-umilit in a n-n-ne cere c-c-ceva e d-d-da-datoria n-n-noastra s-s-sa va f-f-fim de folos. D-d-de c-c-ce n-n-ne-ati c-c-ce-cerut a-a-asta i-i-in a-a-acest fel???"

"Consider ca orice creatura magica ce renunta la libertatea sa pentru a fi de folos unui vrajitor merita tot atat de mult respect sa primeasca precum ar primi si un vrajitor. E o chestie normala voi ati renuntat la ceea ce puteati fi, creaturi amgice libere pentru a fi inrobite, ma gandesc la faptul ca in comparatie cu felul in care va trateaza uni vrajitori, meritati o zi de acest fel. La naiba, pentru ce faceti voi, ar trebui sa se faca si o lege ca sa fiti respectati am incercat dar am aflat ca ar fi inutil acest lucru. "

Spiridusii maguliti si socati de explicatia data de Roland nu au stat pe ganduri ci i-au facut instantaneu un platou plin cu sanvishuri. Roland se aseza zambindu-le si lua doua le aseza pe o farfurie si le puse in fata apoi, cu o vraja, creease alte farfurii din neanta parese, pusese cate un sandvish pe fiecare in parte. Isi recreease tentaculele magice din par si acum tinea fiecare farfurie in mainile facute din parul sau. Ridicandu-se de la masa se duses-se la fiecare spiridus i-i asezase in maini farfuria. Au mancat cu totii in liniste deoarece Roland ridicase o pancarta cu liniste la masa. Dupa ce terminara cu totii de mancat le multumise pentru compania placuta si plecase catre biblioteca.

Biblioteca Hogwartsului, cea mai interesanta din lume si singura in care nu reusise sa intre, pana acum, cand era elev. Cea mai mare biblioteca cu cele mai multe carti.

Citind gandusrile gasise niste copii care se temeau de Plesneala. Incercase sa se transforme in fum si sa intre dar cand ajunsese la intrare, o bariera il transforma inapoi in om si il blocase in aceasta forma. Acea transformare a avut loc cu un sunet exploziv puternic. Ceea ce auzisera cu totii, parea a fi o vraja "Bombarda", si un mers apasat ca a lui plesneala. Faptul ca nu-l intalnise nu-l oprea din a face o farsa fenomenala, nu se putea abtine de la facut farse, insa nici nu avea rabdarea de a le duce pana la capat.

Incepuse prin a-i speria prezentandu-se ca plesneala, cel putin verbal, fizic nu prea avea chef sa se streseze prea mult ca sa faca asta. era destul de plictisitor sa faci o astfel de gluma, de prea multe ori. O facusede 24 de ori unor oameni aleatorii, asa ca in momentul, in care ajunsese la masa baietilor zise pe vocea tunatoare a lui Plesneala:

"Iesit imediat de acolo pana nu va fac de incapeti in picoare sub masa asta nenorocita.'

Baietii ar fi reusit foarte usor sa-si dea seama de faptul ca acela era un fals Plesneala dupa felul in care vorbea. Plesneala are un stil elegant de a vorbi doar amenintand lumea si nu ranind-o, orice amenintare fiind mai mult catalogata ca o simpla penalizare si nu un risc iminent la existenta persoanei amenintate.

Baietii aceia erau simpli pioni in jocul sau dar el nu vroia sa se termine asa de repede jocul, nu,nu,nu era prea simplu, era lipsit de haz sau macar de vreun deranj pentru cei de sub masa, se hotara sa impinga limita, mai departe decat ar fi permis-o bibliotecara. O stai asa, daca ma gandesc bine, nu adormise bibliotecara ca sa nu-i stea pe cap in timpul glumei sale........Facuse ceva de genul asta si vraja s-ar fi anulat cand el ar fi plecat din biblioteca. Era bine ca putea sa puna si parametri exacti la vrajile sale, era foarte bine pentru el si foarte nasol pentru baieti. Isi mai amintise ca ei aveau nevoie de niste informatii despre polipotiune, asa ca isi chemase miniavatarul. O creatura cam cat o papusa barbie( primul si aproape singurul lucru care mi-a venit in minte pentru a exprima dimensiunile ) Cu par lung si rosu, si cu aripi demonice aparute din umeri pe care a trimis-o exact dupa cartea cu polipotiunea. In timp ce acea creatura mica se intorcea el ridicase masa si luand cartea in mana il lovi pe fiecare in cap cu cotorul ei lasand-o sa cada deschisa in fata lor exact la formula cu polipotiunea si plecand calm si linistit de acolo.Isi amintise cat de enervanta era doamna bibliotecara esa ca facu o bula de apa deasupra ei care s-ar fi spart imediat ce ar fi iesit, cazandui in cap babaciunii afurisite. Din gandurile baietilor aflase cat de nebuna era se gandea sa o ajute sa se "racoreasca".