Calatorie in oceanul trecutului(Concurs RPG)

[Briana Brighton]

Cand vazu ca Hermione a deschis ochii, Mary se arunca sa o imbratiseze, insa fata era mult prea slabita si scoase un sunet jalnic.
"O... scuza-ma!Esti bine?Mi-am facut griji?Ce a fost in capul tau?" o intreba Cercetasa in timp ce McGonagall o privea cu ochii blanzi, fericita ca si-a revenit.
Hermione era derutata, nu isi mai amintea tot ce se intamplase.Imagini ii revenea in memorie, iar apoi dispareau brusc.Il vedea pe Vlad cu sangele ei pe buze, zambetul lui, iar apoi chipul lui Mary si vocea ei.Auzi un tipat de disperare, insa nu realiza al cui fusese.
"Hermione! Hermione!" glasul lui Mary o trezi din valtoarea de aminitiri.Astropufa o privi indurereata pe colega sa, iar apoi pe bunica ei.O intrebare ii macina sufletul, insa nu avea curajul sa o pronunte de teama sa nu afle un adevar dureros.Incerca de cateva ori sa articuleze un cuvant, insa renunta, prea obosita pentru a mai spune ceva.

Dupa cateva secunde de liniste, Hermione, cu o voce tremuranda, intreba stins:
"S...Sunt... vampir?"
Mary o privi rapid pe McGonagall, iar apoi pe colega sa.Incercand sa o linisteasca, ea ii spuse:
"Nu... doar cateva secunde si ar fi fost prea tarziu, dar ai avut noroc."
Hermione rasufla usurata.Oboseala incepea sa dispara datorita acelei vesti extraordinare.Nu se transformase.Era inca un om, iar acel vampir nu reusise sa ii faca niciun rau.
"Daca nu erai tu, Mary..."
"Nu... daca nu era doamna profesoara, bunica ta... Ea te-a salvat.Eu doar te-am gasit..."
Hermione isi intoarse privirea catre bunica sa.Nu ii venea sa creada ca cea datorita careia este inca un om estea chiar bunica sa.Totul parea ireal.McGonagall se apropie de ea si pentru prima oara ii vorbi:
"Stai linistita, totul va fi bine.Maine vei fi in stare perfecta, insa trebuie sa iei timp de 3 luni, in fiecare zi, o potiune.Vampirul te-a muscat, insa nu a reusit sa te transforme.Stai linistita, draga mea!"
Apoi, McGonagall o saruta pe frunte si ii aranja cearceaful alb care o acoperea.
"Bunico..." ii spuse incet Hermione, bucuroasa ca McGonagall se poarta atat de frumos cu ea, desi nu o cunoaste prea bine.

Dupa cateva miunute, Hermione si Mary ramsera singure in camera.McGonagall plecase sa il anunte pe Dumbledore ca totul este bine.
"El unde este?Ce s-a intamplat cu Vlad?"
Mary o privi ciudat pe fata.De ce o mai intreba de el?Doar nu o interesa de soarta acelui... vampir.Lui Mary nu ii placusera niciodata vampirii si nu putea intelege cum de cazuse Hermione in capcana lui Vlad.
"E foarte bine, acolo unde este.Dupa fapta pe care a facut-o, ar trebui exmatriculat si chiar asta se va intampla.A vrut sa fuga, insa l-am oprit.Acum este sub efectul blestemului Imperio!"
"Cine l-a prins?" intreba Hermione curioasa.
Mary privi in jos.Nu era mandra da fapta sa.Nu si-ar fi dorit sa foloseasca niciodata un blestem de neiertat si nu stia cum de avusese efect asupra vamipurului.Mary ii raspunse cu o voce stinsa:
"... Eu... Acum se joaca in nisip cu niste lopatele."
In realitate, Mary nu stia ce facea in acel moment vampirul, stia doar ca profesorii au avut grija de el si ca ultimul lucru pe care ea il fortase sa il faca era sa se joace in nisip.

"De ce ai facut asta, Hermy? De ce l-ai lasat sa te muste? De ce? Stii cate griji mi-am facut pentru tine.Am crezut ca te-am pierdut..." ii spuse plangand Mary.Raspunsul insa intarzie sa apara.Hermione o privea in tacere fara sa stie ce sa raspunda, pana cand se hotari in final sa ii vorbeasca.