Need friends

[Roland Delaney]

Roland era si el temator stand la geam isi aprinse o tigara, o termina rapid si apoi o a doua, apoi a treia si asa terminase deja 20 de tigari. Facea asta doar cand nu stia cum sa reactioneze intr-o situatie se temea de ce ar fi zis fata, de ce ar fi facut daca ar fi aflat ca familia lui fusese motivul mortii parintilor ei. Nemernici aia stia de ce si cum murisera, dar , dar, nu stia ce sai zica Deei, ce putea oare sa-i zica. "Draga mea niste demon din lumea mea erau la plimbare si cand parinti tai i-au vazut s-au speriat si s-au hotarat sa-i ucida." Era ridicol dar era adevarul.

Nu putea sa-i zica asa ceva dar vroia sa-si faca din ea un confident, o persoana in care sa poata avea incredere, nu se temea de ea si nici ea de el dar spera ca ceea ce-i va spune sa nu schimbe necunoscutele din aceasta ecuatie.

"Deea...stii............adevarul poate fi dureros.............................ce iti voi spune poate sa te faca sa crezi ca fac asta doar din mila..................ca tot ce fac eu este pentru a-mi rascumpara greseala.........................nu te voi minti este adevarat.....................................in fine.....................................parinti tai au fost ucisi de niste creaturi care au evadat din lumea mea. Asta e adevarul, cineva le-a eliberat in zona asta pentru o inspectie si creaturile au comis de fapt o crima si nu o inspectie. Ce iti pot oferi este cateva clipe alaturi de ei si cat de mult ajutor ai nevoie ca sa treci peste ce ti-am zis...........................................Poftim, usa aia din dreapta mea e numai buna pentru a te duce la ei....................Anny haide si tu ar fi bine sa nu o lasi singura intr-un astfel de moment.

Anny se ridicase, iar Roland o luase pe Deea, in aceeasi maniera ca mai inainte, cu cateva suvite din parul sau si o aduse pana la el in brate asezand-o ca pe un copil acolo. Cei trei Anny Deea si Roland au mers spre usa luand pandantivul pe care Anny il intinsese cu o mana tremnuratoare, au deschis-o si in spatele ei aparuse o camera imenssa, o sufragerie, sugrageria Deei, cea din casa ei si parinti ei intr-un colt pe canapea. Multumim ca ne-ai adus fica inapoi, ii zisera ei lui Roland. Acesta facu in cele din urma sa apara din mijlocul camerei un pian se aseza si incepu sa cante o melodie calma si placuta extrem de diafana.................ceva nemaintalinit in lume, cel putin nu in asta.[/i]