Dispare Dragostea

[Roland Delaney]

OOC: sper ca nu te superi ca sunt eu, si sper ca de mine era vorba ca sa nu fiu nevoit sa dau edit

Roland ii auzise gandul mai exact dorinta si inainte sa apara preschimbase camera necesitatii in ceea ce fusese la prima lor intalnie, acea camera in stil antic cu ceainicurile pe masa si canapeaua unde se asezase si pe care o adusese pe Deea langa el, tot ca prima data cu suvitele sale de par. Inca tinea la ea dar ea nu-l chemase niciodata pana acum nu-i rostise deloc numele, nici nu-l gandise. Crezuse ca fusese uitat dar ea nu mersese in acest timp deloc la parintii ei nu intrase singura acolo, era mai bine asa, lumea aceea nu era pentru niste oameni simpli, nu era adecvata nici macar pentru el, daramite pentru niste fiinte umane. Intelesese de fapt ca ea il asteptase, ca il asteptase pe el ca sa mearga inapo la familia ei.

Se apropiase foarte mult de ea, erau, ca sa zicem, nas in nas. El se aproipe mai mult, isi apropie buzele de ale ei si o saruta ca si prima data, aproape ca si prima data doar cu o singura diferenta, ea il saruta inapoi, nu se asteptase si se pierdura in acest sarut, lung pana cand Roland ii soptise,"Hai la parintii tai presupun ca-ti duc lipsa."