Prima mea zi aici

[Roland Delaney]

Roland era uimit. Nu stia ce sa zica in astfel de situatii, un multumesc ar fi fost normal dar absolut distant de ceea ce merita ea pentru cate facuse pt el. Nu avea cuvinte deci ii oferise abilitatea de a fi rau numai in alta forma si de a fi bun cand era uman...................Era grozav. Nu stia nimic din ce facuse fata dar intelesese ca ea fusese de acord cu realizarea lui sa ca era totul mai bine acum, mult, mult mai bine. Aprecierea pe care o avea fata de ea nu putea sa o exprime in cuvinte asa ca scoase dintr-un buzunar al hainei, ceva destul de mic incat sa fie invizibil pentru un Drespel. Era un pandantiv cu un R elegant pe el, era cel primit de el la venirea sa in lumea asta de la familia care il primise ca pe un fiu.

Reagan ia asta sa-l pastrzi e o amintire de la familia care mi-a protejat existenta in primii 10 ani in lumea asta....................................iti.............multumesc.

Se apropie de ea ii puse pandantivul si o imbratisa. In momentul in care ii puse pandantivul acesta ii amplificase puterea de cam 20 de ori. Uitase de aceasta putere magica a pandantivului.

Imi pare rau ca am uitat sa-ti zic de puterea pandantivului, e un amplificator magic diferit de orice am intalnit pana acum, e al tau si sper sa-ti fie de folos.[b]