Need friends

[Roland Delaney]

Roland stia raspunsul la acea intrebare foate bine, daca i l-ar fi zis ea putea interpreta altceva. Lucrur care ii era lui in minte acum era faptul ca datorita lui ea nu mai avea parinti, El era responsabil de pierderea unei legaturi sentimentale cu lumea asta, el era cel datorita caruia ea isi pierduse parinti, mai exact incompetenta lui de a ajunge la timp.................Esecul lui era motivul pentru care Deea nu mai avea acum parintii aproape si putea sa-i viziteze doar intr-o lume, diferita de a lor. Vroia sa-i zica asta, trebuia sa-i zica asta, dar nu stia cum.

Se ridicase si o lua si pe Deea tinand-0 exact in aceeasi pozitie ca mai inainte folosindu-se de suvitele sale magice de par................................O duse in camera si pe perete aparu ceva ca o oglinda. Acea oglinda arata ve cedea omul respectiv in mintea sa, mai exact arata memoriile, intamplarile, tot ce ii venea in minte persoanei respective, in timp ce era in contact fizic direct cu oglinda, aparea tot..

Raspunsul te va soca ma tem asa ca voi incerca sa nu-ti arat chiar totul, daca te deranjeaza ceva sa-mi zici sa ma opresc. Asta e povestea mortii parintilor tai, sau cel putin ce stiu eu din ea.

Pe ecran aparu o padure, Roland fugea prin ea sau cel putin asta se intelegea deoarece copaci care fug eu nu am pomenit inca. Ajunge in apropierea uniu oras, era acolo o casa, casa Deei, era foarte frumoasa, dupa parerea lui Roland. In jurul casei erau niste forme stranii si invizibile, cel putin pentru Deea, roland se concentra si le facu sa para cat de vizibile putu. Erau niste creaturi rosu cu oranj, spin pe spate si aproape sferici daca isi prindeau picoarele cu mainile. Acele creaturi ii ucisesera pe parinti Deei, era chiar groaznic, Roland vazuse multe maceluri asa ca, pentru el asta era niimc.

Te rog sa mai supoti putin si vei intelege de ce fac ce fac acum.

Roland se apropie de creaturi si le ucide pe toate, inafara de una. La un mamaentdat se opreste si priveste inapoi, langa glezna sa era inclestata o mana, mana tatalui Deei, mama ei era alaturi, tot ce au mai apucat sa zica, a fost "Te rugam, ai grija de fica noastra" Apoi era morti deabinele, corpurile lor fizice erau complet distruse, cele spirituale erau intregi asaa ca dupa ce ucise si ultima creatura, le sigilase corpurile in pandantivul acela, si le respectase dorinta. Mereu fiind pe langa Deea, nu a intervenit decat cand a fost nevoie, si cand o facea nimeni nu afla nimic despre ce se intamplase. El era un mister al existentei. Vazuse ca soliditatea Deei se farimta incetul cu incetu si era nevoie de ceva ca sa o ajute sa se recladeasca.

Nu eu am fost cel care a vrut asta dar cand te-am intalnit, chiar si din primele clipe in care te vegheam am inteles de ce m-au rugat sa am grija de tine. Esti precum o papadie, frumoasa in calmul adieri dar foarte usor ztruncinata de un vant mai puternic. Asa esti tu, te-am aparat in fiecare zi si cand credeai ca esti in pericol si-l infruntai eu eram acolo gata sa iti vin in ajutor, curajul cu care iti infruntai teama si faptul ca reuseai impotriva tuturor factorilor care iti erau potrivnici, zi de zi incepeam sa te plac mai mult. Cand ai venit la Hogwarts mi ai sesizat ca eai agreeata de toata lumea, daca te intrebai de ce considera-l un cadou de la mine nu puteam-ti fi alaturi cel putin nu asa cum ma vezi acum. Ma temeam de cum vei reactiona. Acum arat ca un om probabil dar nu si mental. Eu inca traiesc cu sechele din lumea mea, toata ura pe care o simt aici nu-mi face bine, tot mai asimilez raul, nu am scapat de asta inca. Pentru asta eveam nevoie de ajutorul tau, ma poti ajuta sa inteleg sentimentele umana si eu te voi ajuta sa nu mai fii singura...............................Iti convine planul