Dispare Dragostea

[Roland Delaney]

Roland era uimit, isi dadu seama de ce erau ei doi, aveau aceelasi soi de relatie cu lumea amandoi. El plecase dintr-o lume ca sa nu mai fie demon iar ea plecase dintr-un mediu in care nu se simtea bine. Era acelasi lucru, bine la el complicatiile erau mai mari. Ceea ce i se intamplase lui era mai grav, mult mai grav.

Dorinta ei de a deveni nemuritoare era simplu de indeplinit, era cel mai simplu lucru posibil pentru el, trebuia doar sa-i de Deei sa bea din sangele lui si gata, era indeajuns. Nimic mai simplu dar, usor de zis greu de facut.

Daca tu chiar iti doresti asa de mult sa-mi fii alaturi poti deveni si tu nemuritoare, asta e tot ce-ti pot oferi nemurirea puterile mele sunt un risc pentru orice fiinta umaa. Mintea voastra e prea fragila pentru a suporta ceea ce trebuie sa vedeti ca sa aveti si puteri ca ale mele. Iti pot da abilitatea cu parul dar sa nu incerci sa o fortezi prea mult, nu vreau sa-ti pierzi si tu umanitatea cum au facut alte persoane cand mi-au furat puterile. Eu nu is bun nici mental si in nici un fel la origine tu, singura ai reusit sa creezi tot binele asta in mine.