Need friends

[Roland Delaney]

Roland o privea cu niste ochi cat cepele, nu pricepea absolut nimic, o fi el greu de cap dar asta le intrecea pe toate, nu putea sa priceapa de ce il iubea si ea asa de mult. Nu intelegea nimic dar o saruta inapoi, ei chiar ii pasa, ii pasa cu adevarat. Era oarecum un soc pentru el sa gaseasca pe cineva care nu se temea de el si care il aprecia asa cum era, inuman dar totusi increzatoare in el. Deea il facuse sa inteleaga ceva ce nu ar fi reusit sa realizeze singur, intelesese ca era iubit.

Acum putea spune ca era cu un pas mai aproape de a fi uman. Era din ce in ce mai uman, devenea ceea ce nu sperase niciodata ca va putea fi, el era acum foarte aproape de a fi om desavarsit, doar daca nu ar mai fi avut nevoie de ura lumii ca sa nu moara.....................Si asta insemna ca era singurul pas pe care trebuia sa-l faca, pasul final de la monstu la om.

Te iubesc, in sfarsit pot spune ca inteleg emotia asta neasteptata, senzatia asta, o inteleg in sfarsit, sunt aproape de a fi uman si totul e datorita ajutorului tau.