Dispare Dragostea

[Roland Delaney]

Hotararea care se citea in ochii fetei il facu pe Roland sa o priveasca uimit, nu stia de ce aruncase medalionul dar el il ridicase si il bagase in buzunarul hainei sale. Tot ce trebuia Deea sa faca era sa-i bea sangele si ce mod mai simplu decat printr-un sarut ca acela in care el ii vindecase buza ranita.............Nu o intelegea dar stia ca daca ea era hotarat sa faca asta nu avea cum sa o faca sa dea inapoi si nice el nu dorea sa-i ofere ragazul de a da inapoi. Si-o dorea alaturi de el pe vecie, era fata pentru care ajunse de la a-i fi gardian la a-si dori sa-i fie iubit. Incepuse sa inteleaga cateva lucruri despre oameni. Asta, ce simtea el acum, o numeau ei dragoste. era ceva plactut, el nu-si putea da seama dar nu mai era trist deloc si nici deprimat...................Putea insfarsit sa zambeasca, din adancul inimii, sa o faca precum oamenii sa simta fericire si nimic altceva. Era in sfarsit cu un pas mai aproape de a fi om, totul i se dator Deei.

Acum era randul lui sa-i ofere cadoul sau pentru ceea ce facuse, sa-i ofere nemurirea sa-i dea singurul dar pe care il avea el de oferit, sa-i dea ceva ce numai un zeu ar fi trebuit sa poata oferi.

Ca sa devii nemuritoare trebuie sa bei sange de nemuritor, e un principiu simplu, nu te teme din intamplare sangele meu are un gust dulceag de capsuni, nu stiu de ce dar asa este.

Deci..............haide........................sa devii si tu nemuritoare

Decise ca era mai usor sa-si muste varful limbii decat buza, era mai usor si pentru el si pentru ea. Nu ar fi fost asa de dificil daca nu ar fi avut un corp aproape indestructibil. Se chinui putin pana cand reusi sa-si faca limba sa sangereze. Se apropie de ea si o saruta, sangele siroia in jos pe gatul ei, il inghitea, era dulce precum o capsuna foarte coapta. Era minunat si el simtea gustul sangelui sau. Era obisnuit, de cate ori isi muscase limba cand incasase un pumn, era normal, dar acum nu simtea nici o durere doar placere absoluta, placerea de a-i oferi fetei pe care o iubea nemurirea...........singurul dar pe care il putea oferi el unui om, mai exact unei fete la care tine.

Dupa ce realiza ca Deea nu mai suporta ataata extaz se trase inapoi, era destul pana si pentru ea, o fi mai puternioca dar nu vroia sa-i riste viata doar pentru placerea de a o avea alaturi. Straniu era ca nu se trezea, singura metoda era sa-i provoace un soc, si singurul care ar fi fost destul de puternic sa o trezeasca dar nu intratat de puternic incat sa o raneasca era sa-i ofere abilitatea parului sau.

Isi impleti suvitele cu ale ei apoi le reteza din propriul sau par, suvitele inca vii se atasara de cea mai aproipiata fiinta, de Deea. Durea destul de mult dar asta ar fi fost destul incat sa o trezeasca.

Atunci cand isi revenise din starea de reverie........................( observa ca erau cateva modificari, culoarea parului, la alegereata, culoarea ochilor de pisica pe care ii avea acum, si pielea ei era mai bronzata decat inainte. )