Dispare Dragostea

[Deea Nikol]

Pe fata o speria.Insa nu dorea ca Roland sa'si dea seama,in ochii lui dorea sa para o fata puternica.
As vrea sa merg acolo.Duma in lumea ta.Acolo unde ai trait tu.

Fata se simtea destul de ciudat,parca nu vorbea ea,de cand ii daduse darul nemuriri se schimbase complet,felul ei de a fi,vorbele chiar si gandurile.
Simtea mereu ca a uitat ceva insa nu stia,se zbatea din greu sa afle acel lucru insa nu reusea.
Brusc puse mana la gat,si lipsea lanticul.Isi aminti.
Incepu iarasi sa'l caute.Baiatul o privea iarasi destul de ciudat,nu stia ce cauta si ea se parea ca nu ar fi vrut ca el sa afle.
Deea se ridica usor in picioare si lasa capul in pamant,pierduse lanticul,o purtare prosteasca din partea ei o facuse sa piarda poate singurul lucru importatnt pe care il avea la Hogwarts.
Vreau sa vin cu tine.Nu incerca sa spui ca sunt prea fragila,pentru ca nu ami sunt.Nu uita ca am nemurirea.Vreau sa vad totul.Nu incerca sa ma multumesti doar cu jumatati de adevar.vreau sa stiu totul,despre tine,despre familia ta.

Acestea fiind zise baiatul incepu sa nu se mai uite la ea ca la o simpla fetita,ci la ceva ce a evoluat mult prea repede.
Roland se duse iarasi la fereastra si isi scoase o tigara si apoi alta pe care ia dat'o Deei.
Fumul o facea sa se simta din ce in ce mai bine,insa ea vroia sa mearga cu el acolo.
Atunci Roland...